Pamflet 2

 

Sunt o fata de la tara, dau copy paste, ca mi-am luat calculator si imi place sa ma bag in seama cu forta. Am devenit obsedata de o fata de la oras si de prietenii ei cu blog, as deveni si de ceilalti, dar nu stiu de unde sa ii iau. Imi place sa ma dau mare ca scriu si sunt fericita ca taranii astia din jurul meu nu se prind ca eu copiez tot ce e pe blogul asta. Sunt curva de la 14 ani, daca legalizeaza astia prostitutia, imi fac si carte de munca. Sunt foarte fericita in ignoranta mea. Imi place la nebunie cand imi da atentie, ma simt importanta, ma leg si eu de ce am citit pe blog ca sa o atac, pacat ca sunt cam proasta si de fiecare data ma fac de rahat, dar nu-i nimic, mai incerc, macar ma fac remarcata.

Sunt indragostita de un cocalar de 8 luni, e pasionat de masini, are caciula cu Harmani si se uita in gol prin mine, dar eu il iubesc mult. Asa cum i-am iubit si pe toti ceilalti 124321 barbati din urma.

Imi mai place sa copiez poze si sa ma laud ca imi apartini, cu fata asta misto de la oras si prietenele ei, tot de la oras. As lua tot de la ea daca as putea. Pentru ca sunt incapabila sa ma fac remarcata altfel si sa fiu si eu bagata in seama. Ma dau mare ca am si citit aceleasi carti ca ea, ca sa par si eu culta.

Fac teatru, m-a bagat unu intr-o piesa odata si acum ma cred pasionata.  Stiu, le am cu mintitul.

Sunt un fel de maimutica, am chiar fata de gorila, capul patrat, mica si indesata. Am si niste colacei pe burtica dar lui iub` ii place, ca are pe ce pune mana. Se mai incurca in ei dar a invatat si cum sa iasa.

Imi mai place sa imi fac id-uri false, macar sa vorbesc un pic cu fata aia de care sunt pasionata, as face orice sa ma bage in seama. Si daca ma ignora, sufar, profund.

Ma cred feminina si de fapt pare ca ma imbrac din haine capatate, pentru copiii neajutorati. Dar aici la noi la tara nu sunt magazine de calitate. Mai vin la Bucuresti si imi mai cumpar cate o rochita, e nasoala, am dat pe ea 10 lei, din Europa, erau simpatici chinezii aia.

Cand mergeam in Brasov, ma imbatam pana cadeam sub mese, cunosteam niste baieti si plecam cu ei. Sa ma invete sa fiu femeie. Stateam in baruri tot timpul si ma combinam cu cine puteam si apucam, toti ma stiu acolo ca asa sunt,  de fapt eram, ca acum sunt cu iub` asta si ne iubim. Sunt chiar fata de casa.

*Acesta este un pamflet, orice legatura cu un personaj real, nu este deloc intamplatoare.

Hai ca te-am bagat in seama, nu de alta, dar am zis sa iti fac asa un cadou de Craciun, pentru eforturile depuse azi dimineata.

Si hai sa iti si raspund la pamfletul ala de doi lei:

-         Faza cu muncitorii mi s-a parut dezgustatoare si d-aia am pus-o pe blog, dar tu n-ai auzit de sarcasm.

-         Prietenii nu m-au lasat balta, daca esti o incapabila care imi citeste blogul si nu pricepe la ce ma refer, du-te si mananca o ciorba.

-         De suportat ma suporta lumea asa, chiar sunt simpatica atunci cand am chef.

-         Nu ma imbrac deloc ca un baiat, ba chiar sunt mai feminina decat ai vrea tu sa fi vreodata in viata asta.

-         N-am alergie deloc la provinciali, am alergie la taranci proaste ca tine.

-         Nu leg prietenii mari pe net, ca tine, chiar si tie ti-am dat jet. Sau ai uitat ca in viata reala nu ne-am vazut niciodata si tu te legi de existenta mea?

-         Da sunt studenta, sunt mandra, pentru ca muncesc ca sa fiu acolo.

-         Beau cafea si nu dorm pentru ca asa am eu chef.

-         Imi place sa mai beau vodka uneori, pentru ca e un mod de relaxare ipocrita mica. Nu am cazut in viata mea pe jos de la bautura si cred ca m-am ametit mai tare de 3 ori maximum in 20 de ani.

-         Ma indragostesc incredibil de greu de cineva. Spre deloc.

-         Sunt slaba da. Am picioare subtiri, talie de viespe si forme misto. Te deranjeaza pe tine asta in mod deosebit?

-         Am 1,60 daca mori de curiozitate cat am in inaltime.

-         Plec in tari calde pentru ca am ocazia, o sa plec de tot intr-o zi ca sa scap de tara asta plina de ratati ca tine.

Hai sa ai un an nou fericit, impliniri si vise frumoase cu mine. Te-am pupat.

Tara calda, popor dubios

Ziua III de Kuwait. Mama face cozonac, tata cumparaturi, eu stau pe net. Da, am 20 de ani si sunt la parintii in vacanta. Soc, am parinti foarte misto, ma laud cu ei cum pot mai bine. Cumparaturi am facut, stau foarte prost la vestimentatie, extrem de prost, din pacate paietele, strasurile si alea chestii sclipiciose nu-mi plac sub nicio forma, sunt profund dezavantajata. Trebuia sa fiu pitipoanca, ar fi fost visul vietii mele. In schimb au de toate rahaturile, de la fel de fel de cani, prostii de par, magneti de frigider geniali. Un colectionar, de orice, ar fi fericit.

Au sucuri naturale geniale, asta da. Sunt atat de naturale ca vezi semintele in ele. Asa ceva la noi nu cred ca o sa apara vreodata. Au inghetata foarte buna. Si pachetele de primavara dementiale. Mai mananc si humus, facut ca la carte cu toate ingredinetele necesare.  Am baut bere, fara alcool, de capsune, mango si mar verde. Astia au chiar de toate. In materie de orice. A, si produse de par cu tona.

In schimb e o tara tare austera. Casele, sunt la fel, aceasi arhitectura dreapta, enorme, de culoarea nisipului. Iar obiceiuri, cultura si modul de viata este cam dubios. Pe langa faptul ca ele sunt imbrobodite complet, li se vad doar ochii si ei umbla cu matanii dupa ei si se tin de mana (serios, barbatii se tin de mana intre ei), kuwaitini veritabili sunt considerati doar 1/4 din ei, restul fiind un fel de intrusi din desert, considerati “tarani” si nu primesc cetatenie, umbla doar noaptea, obicei format din cauza faptului ca vara sunt, uneori, chiar si 80 de grade, conduc groaznic, nu se grabesc niciodata. Lucratorii, muncitorii, sunt toti, indieni sau sirieni. Nu exista carne de porc, pornografie sau alcool. Sub nicio forma. Daca unul din soti este inselat, are dreptul sa isi omoare pe cel care i-a pus coarne si pe amant. Asta mai ales in cazul barbatului. Nu se fura, chit ca lasi aur in mijlocul strazii, peste o saptamana il gasesti tot acolo. Femeile sunt tratate foarte bine, sotul fiind obligat sa ii cumpere aur, sa ii puna servitoare, sa nu faca absolut nimic, sa ii dea toti banii pe mana si sa mearga la cumparaturi de dimineata pana seara. El are un loc amenajat in fata casei, unde isi primeste prietenii, care nu au voie in casa ca sa ii vada nevasta. Ea isi primeste prietenele in casa. Cand merg in desert, isi fac tot timpul cu mana intre ei si  la straini, chiar daca nu se cunosc. Iar lucrul cel mai trist din punctul meu de vedere, marea miroase a sare cu petrol. Ceea ce e foarte deranjant pentru mine.

E destul de interesant sa ii observi in mediul lor. Oricum mai am multe de vazut. Inca n-am fost in desert, cica in ziua de Craciun o sa facem asta. Voi reveni, sper, si cu poze.

Doamne cat urasc avioanele

Sunt vie.  Atat de vie incat scriu pe blog.  Noaptea care tocmai a trecut mi-am petrecut-o in avion, mai precis avioane, pentru ca am avut escala la Istanbul. Destinatia: Kuwait.

Va intrebati cum a fost drumul? Pai lucrurile vin in felul urmator:

Am stat la check-in la Bucuresti la o coada enorma de 1 ora si 30 de minute si avionul spre Istanbul a decolat cu o ora mai tarziu. Am o fobie sa zbor teribila si am stat cu un nod in gat pana la imbarcare. Decolarea a fost ok si vreo 40 de minute am stat si am citit muschii din loja anterioara a coapsei, incercand sa-mi distrag atentia. Distractia a inceput inainte cu 9 minute de aterizare cand avionul nu a putut ateriza si ne-am plimbat deasupra orasului alte 40 de minute intr-o furtuna. Fulgere, ploaie, vant si ceata. Turbulente pe masura in timp ce avionul pierdea altitudine extrem de rapid si fulgerele treceau pe langa avion in toata splendoarea lor. Punctul culminant a fost cand botul avionului a inceput sa o ia violent in jos si absolut totul se clatina, se crease o isterie, copiii plangeau, lumea se minuna, o femeie din spatele meu spunea rugaciuni, ba chiar s-a si tipat. Un adevarat deliciu pentru fobia mea. Mai lipsea sa ne cada mastile de oxigen in cap si tacamul era complet. A aterizat inr-un final, s-a aplaudat, toate bune si frumose numai ca avionul pe care trebuia sa il schimb in mod normal plecase cu 15 minute in urma. Am coborat pe scara avionului unde m-au lovit in cap si in plina figura bucati de gheata de la grindina. Mi-a placut mult. Ne urcam in masinuta, se cacaie pana la aeroport, se deschid usile si o rup la fuga, fugeam mai tare ca toti, barbati, femei, copii, am reusit sa parcurc aeroportul si sa ajung  “la timp”  in 6 minute, avionul evident ca nu plecase. Ma sui in alta masinuta si realizez ca imi e foarte rau, raul ala pe care il poti avea in mod normal daca mergi cu masina. Ma gandeam cu groaza la mine varsand in punga in avion, la decolare. N-a fost cazul. A decolat o ora mai tarziu timp in care am reusit sa-mi mai revin. Al doilea zbor a fost mult mai ok, fara turbulente, fara isterii, doar femeia din dreapta mea, foarte grasa, mi se parea ca-mi suge aerul. Problema a fost ca stateam foarte prost cu rabdarea si simteam ca cele 3 ore de zbor aveau sa nu se mai termine niciodata. Dar exceptant aterizarea care ne-a zgaltait un pic cand a atins solul totul a fost foarte ok. Am avut intarziere per total de 2 ore. Ajungand in Kuwait, ora locala, 03:44. Ora Romaniei 02:44. Nu cred ca trebuie sa precizez ca plecarea de la Bucuresti a fost, sau trebuia sa fie, la 19:25.

Dar ca sa fie plecarea asta gheboasa completa, evident ca mi-au pierdut bagajele si am ramas fara haine, fara cosmetice, fara cursuri, fara cam tot asa. Am facut reclamatie si sper sa mi le recuperez in maxim 2 zile.

Cum e Kuwaitul? Clad, cu siguranta cald. Soare si frumos. Chiar exotic. Azi o sa merg sa vad marea. Abea astept sa simt mirosul sarat si nisipul sub picioare. Sarbatorile anul asta vor fi pe gusul meu.

P.S. Telefon nu mai am in urmatoarele 2 saptamani, cat dureaza sederea mea aici. Pentru ca n-am de unde sa reincarc. Si oricum cand primesc apeluri imi ia 1,5 euro/ min iar la sms-uri 38 euro/ min. Nu vreau sa-mi imaginez cat mi-ar lua daca as incerca sa sun eu 1 min. Si cum am ramas doar cu 58 de centi pentru ca am sunat din aeroport. Cu siguranta telefonul este inutil aici.

Dimineata trista

Ce imi plac diminetile astea cand ma trezesc fara pic de viata in mine. Asta ar fi o zi in care as sta toata ziua in pat, cu jaluzelele trase si m-as gandi la nemurirea sufletului. Trebuie sa ies sa-mi trag la xerox cursul la genetica si n-am chef deloc. N-am chef de lume, n-am chef de aerul rece sau de autobuze. Am chef sa stau sa-mi plang de mila. Mi-as plange de mila toata ziua tragand cu dintii dintr-o ciocolata, eventual uitandu-ma, din pat, la un film sau serial trist.

Trebuie sa imi parasesc domiciliul in mai putin de o ora. Sunt in pijama, cu ochii goi si umflati si scriu pe blog. Nimic nu e mai trist de atat. Poate doar eu.

Nu am chef

Am o lipsa de chef cum n-am mai avut de mult. Si cand zic tot, chiar tot. Am chiar si draci. Mari. N-am chef nici de postul asta de fapt. N-am chef sa mananc, sa dorm, sa beau apa, sa scriu, sa vorbesc, sa ma conversez, sa merg cu avionul. N-am chef nici macar sa fumez. Sunt si plictisita.Ma enerveaza tot, mai ales vremea de afara. Ma scoate din minti. Si ma intreb ce ma tine sa nu-mi iau campii. Nimic. Nimic nu ma tine.

Abea astept sa plec in vacanta in Kuwait. Sa ma desprind de tot ce e aici pentru doua saptamani. Macar acolo e cald.

Sa nu mai zic faptul ca am primit datele cand dam examane. Da, vine peste mine prima mea sesiune. Sunt programate foarte prost. Extrem as putea spune. Urmeaza o luna foarte proasta.

Gata. Suficient pentru azi. Ma intorc la gandurile mele morbide legate de plecarea mea de duminica, plecarea mea cu avionul mai precis. Urasc avioanele, pilotii in general sunt handicapati (parca asa venea cand ai fobie de ceva, nu? Injuri personalul). Si cu vremea de afata ma simt mai in siguranta ca niciodata. Sper sa mearga treaba cu wierless-ul in aeroport la Istanbul, ca sa va impartasesc teroarea mea. Daca nu, cand ajung la Kuwait. Oricum o sa am de povestit in viitorul apropiat sper, poate si niste poze. Adica seria noua din “povesti plictisitoare de Kiru”.

Iar vorbesc prea mult si prost.

Urasc iarna

Nimic surprinzator poate, dar urasc iarna, urasc zapada, urasc frigul, vantul, gerul. Urasc Bucurestiul iarna. Totul e o mare flescaiala, un trafic infernal, polei pe jos, iti vine sa mori. Ma enerveaza cand imi bate vantul in fata, in spate, medial sau lateral. Nu-l suport. Macar de-ar ninge mult dar linistit. Dar nu domne, trebuie sa fie viscol si ger in acelas timp si sa imi strice mie cheful de existenta. Trebuie sa imi pun 1000 de lucruri pe mine, fiind o persoana foarte friguroasa si sa par cu 10 kg mai grasa. Cand de fapt am 30 de kg cu un frigider in spate. Singurul lucru dragut din toata treaba asta e urmatoare poza, cu Arina, Ilie si Gugu, oaia pitica si creata din marginea dreapta este chiar propria mea persoana, ei fiind medicinistii mei simpatici.

Sfarsitul zilei de astazi se va desfasura in felul urmator: http://desenele-copilariei.net si vin fiert.

Cosmaruri

Stau pe marginea patului, cu picioarele atarnand si ma uit in gol. E liniste. E prea liniste.

S-au intors, recupereaza si sunt de zece ori mai rau. Se face lumina iar, sunt obosita, nu mai vreau sa visez, nu mai vreau sa dorm.

Mi se pare atat de frig in caldura asta,

Mi se pare atat de intuneric atunci cand e lumina aprinsa,

Mi se pare atat de gol cand e de fapt plin,

Mi se pare ca e zgomot in linistea asta,

Mi se pare tarziu cand e dimineata,

Mi se pare vara si e frig afara,

Mi se pare ca tip dar totul e mut,

Mi se pare ca sunt treaza cand de fapt eu dorm.

Absenta nemotivata

Sunt nedormita de 2 zile dar cica nu se vede si ma tin bine. Pacat ca ma simt extrem de obosita si am mai scris postul asta odata, dar mi-a picat netul si s-a sters tot (nu, la mine faza cu back nu merge). Nu mai am rabdare sa rescriu iar tot, cu subiect si predicat, asa ca o punem pe liniute:

• N-am avut net 2 zile
• Am vazut un film tampit si acum intru in panica de la orice
• Am o pisica langa mine care toarce
• Cred ca stie sa citeasca
• Am de rupt rezolvat niste probleme
• Maine e ziua mea libera si totusi am de umblat
• Ma pregatesc sa plec in vacanta intr-o tara calda
• Sunt realmente f obosita
• Sunt impacata cu un anumit lucru
• La Univeristate in statia de 783 e o banca dragura, cu reclama la Lenor, unde canta aceasi melodie stupida pe care am reusit sa o invat. (sunt doua variante, una in romana, alta in engleza). Foarte enervant, oricum.
• Se face 1:00, o sa adorm la 2 probabil.
• Il urasc pe Basescu fara oprire.

Ultimul punct nu era in primul post, dar mi-am adus aminte si am tinut sa adaug asta.

P.S. e ireal cum acum cris puli mi-a copiat titlul blogului. dupa ce a zis ca nu mai vrea nimic de la mine. iti vine cu voma in gura, este?

Prostilandia/ Ziua mea (tot aia, sau ceva asa)

Din cauza lipsei de internet de ieri, n-am putut sa postez urmatoarele:

Prostimea a ales!

Sper sa va intoarceti in urma cu 20 de ani, sper sa lingeti de pe jos, sper sa aveti salarii cat mai mici, ba mai bine, sa ramaneti toti someri, sa nu aveti drepturi, sa plangeti in fiecare zi, sa va blestemati zilele ca l-ati ales, sper sa va fure si hainele de pe voi, sa puna cenzura pe tot, sa impuna dictatura, sa va faca sclavii lui. Sper sa nu vi se ofere nimic in spitale si copiii vostrii sa ramana fara educatie. Ma bucur ca ati ales dictoatorul , piticania sclava, fotomodeala cu 2 neuroni nefunctionali si tarfa (wannabe) de lux. Sper sa traiti cat mai prost. Stati linistiti, asta vrea si el.  Aparent exista o asemanare intre mine si Basescu.

Sper ca cei 250 de ron pe care i-ati luat pe vot (cel putin cica asta a fost scorul la Gara si Facultatea de Drept) sa va tina de foame urmatorii 5 ani.

P.S. Si totusi eu inca mai sper sa fie voturile furate.

Si de azi:

Astaaazi e ziuaaaa meeaaa, zi ghinionistaaaa ca mineee. Evident ca toate au mers pe dos si ziua s-a terminat cu mine chinuita pe tocuri. Norocul meu ca am pe cine trebuie langa mine si colegi misto de facultate cu glume seci, care incearca sa intre cu forta in cinematograf si imi ureaza de 1000 de ori la multi ani, intr-o ora. Ii ador si sunt ai mei.

Evident ca sunt depresiva ca intr-o zi ploioasa de toamna ca ma simt batrana, ca nu mai sunt copil, ba chiar ar trebui sa ma simt matura, dar o sa imi treaca.

Macar am hotarat cu mama lui Alex sa facem in asa fel incat sa ajung inapoi la 15 ani si sa intru la liceu, deci in privinta asta m-am mai linistit.

O sa inchiei cu urarea lui tata: La Multi Ani Pitic! Sa-ti de-a Dumnezeu tot ce ai nevoie pentru a putea parasi corabia Marinarului si Tara lui Pinocchio. Pup

Azuga

Intamplator (sau nu ) sunt la Azuga, locul unde am copilarit, unde mi-am petrecut vacantele, unde am facut cele mai mari prostii din viata mea, unde m-am maturizat, unde am crescut.

Sunt de vreo 7 ore aici si sunt plictitisita de moarte. Chiar daca am umblat. Oras mai ostil decat asta parca n-am vazut in viata mea, mi-e dor de Bucuresti mai tare ca niciodata. Zici ca sunt plecata de 3 ani si stau intr-o grota. Fix asta e sentimentul. Totul mi-e atat de strain.

Ma salveaza amintirile placute, pacat ca sunt date la o parte de cele mai putin placute, spre deloc.

Oamenii? Nu imi exprim parerea, fiind prea snoaba. Si daca mi-as exprima-o, m-ar referii la un anumit tip de oameni si atunci chiar n-ar fi pacut. Norocul e ca o am pe draga mea prietena din copilarie, care salveaza si momentul asta.

O sa ies in noaptea asta. Pentru ca totusi asta e o seara speciala, prea speciala spre nefericirea mea. Trag aer in piept, zambesc frumos si stau dreapta.

Sa inceapa spectacolul!

Later update(03:48 a.m.): Am mentionat cat urasc orasul asta?

Vreau sa cam plec in secunda asta de aici, dar nu pot pentru ca am tren abea la 13: si ceva. Vreau sa nu mai calc aici vreo 3 ani si cand vin sa nu ma recunoasca nimeni. Cunosc prea multa lume aici, cunosc prea bine orasul asta nenorocit, cunosc prea multe lucruri si ma scarbesc. Urasc numai ideea in sine ca am facut parte din el. Imi vine sa vars. Vreau sa reusec sa adorm repede.Vreau acasa.