Celălalt

Am stat azi şi m-am gândit la ce înseamnă să îl cunoşti pe “celălalt”. La momentul incipient al unei relaţii, cât de puţin te cunoşti, cât n-ai nimic în comun dar trăieşti într-o fantezie totală.

Că este vorba despre sentimente nemaiîntâlnite cu impresii greşite sau gânduri negative.

Problemele încep întotdeauna din necunoaştere. Mai ales pentru că nu poţi ştii niciodată ce e în mintea celuilalt. Pentru că nimeni nu o să îţi arate exact ce conexiuni face în căpşorul lui, oricât de direct ar fi. Pentru că tu la rândul tău eşti mai paranoic decât un schizofrenic şi încerci să fi cu 27 de paşi înaintea celuilalt. Pentru că toate acţiunile celuilalt sunt interpretate de tine în 13 feluri diferite şi viceversa. E o cursă, e un joc, pe care dacă unul nu are aceeaşi dorinţă ca tine să îl joace, se va pierde. Sau poate fiecare tine pentru el ce ar băga în joc, din teamă?

Vorbitul aici despre relaţii nu e chiar punctul meu forte, exprimarea din seara asta e mai proastă decât în celelalte zile proaste. Dar mă uit în jurul meu sau chiar la mine în trecut şi mă gândesc la cât se poate pierde din cauza fricii, orgoliului sau a nepăsării. Sau poate toţi doar aşteptăm ca celalt să facă următorul pas? Sunt convinsă că oricine, o dată s-a întrebat: Ce ar fi fost dacă făceam altfel? Sau oare celălalt o vrea sa facă altfel?

.

Ştiu, ştiu, am promis că vin cu un post interesant la începutul anului, dar dacă cineva a fost atent vreodată pe blog, era de aştept să nu fac aşa ceva atât de curând.

Ar trebui să fiu ocupată cu sesiunea care teoretic începe peste o săptămână, dar practic a început deja. Evident că nu fac nimic, îmi petrec timpul pe 9gag sau uitându-mă la vreun serial. Poate nu în totalitate, dar în mare parte.

Voi intra în panică, mai repede decât curând.

Ce e frumos în ultima vreme, lăsând de-o parte lenea care m-a doborât, e faptul că am toate instinctele la locul lor, în mare parte sunt eu, cea din totdeauna, pe de-o parte sunt mai calmă. E frumos să te detaşezi. Pentru o perioadă, cam măricică pentru gustul meu, mă cam pierdusem în spaţiu, ajungând acum să nu înţeleg de ce am reacţionat aşa. Mai ales că motivele erau fabuloase, o ştiam atunci dar probabil mi-a plăcut să mă complic singură. Am aşa un obicei când mi se pare că totul merge bine, să găsesc primul motiv care îmi iese în cale, să mă leg de el, să îmi fac viaţa mai grea, să dau din coate mai tare ca o babă în autobuz pe timp de vară, să îmi pun enşpe mii de întrebări la care vreau să îmi răspund singură, dar nu reuşesc niciodată. După toată echilibristica asta, să îmi revin brusc, să mă scutur de praf, să mă uit în spate şi să mă întreb “de ce?”. De ce reacţionez aşa când în final ştiu că o să îmi întorc spatele la orice am gândit în perioada asta nebună şi o să vreau să fiu din nou la locul meu cu temperatura moderată?

Cred că răspunsul are tot o întrebare: Dacă nimeni nu-mi complică viaţa, de ce să stau degeaba, nu?

Ceva se misca

Sunt intr-un club. Bateria la telefon ma lasa. Sper sa termin de scris. Daca nu salvez si pun maine.
Vacanta asta, ziua asta, poate doar seara asta, m-au facut sa realizez prea multe. Sunt intr-un punct in care am realizat prea multe. Sunt coplesita, periculos de coplesita.
O data cu anul asta, am trecut un prag. Ignoranta poate m-ar face mai fericita.
E mai greu decat mi-am dorit, poate. Dar e mai frumos decat ar trebui.

Nu e trist ca scriu dintr-un club?

Punct

E 23:37.
Trece anul asta. Sunt la munte de 4 zile. Azi dimineata am stat pe balcon si m-am uitat la padurea din fata blocului. E uscata, fara culoare si nici macar nu a nins sa imi dea macar impresia ca sunt in perioada asta a anului. Macar m-am relaxat masiv.
Nu prea am ce sa povestesc, nu e nici vechi, nici nou. E poate din SNC. Poate e de la tahicardia pe care am dezvoltat-o.
Sper ca in primele zile din anul nou sa vin cu un post special. Unic, poate, avand in vedere evenimentele petrecute in ultima vreme in lume. Sau poate asta mi se pare doar mie si catorva persoane.
Ca indiciu: e de nord.
Hai La multi ani!

Ce mă enervează în ultima vreme

Mi-am făcut aşa o listă interesantă despre tot ce mă calcă pe nervi în ultima vreme:

- Primul lucru, cel mai supărător în momentul ăsta, ar fi că sunt atât de răcită cum nu mi se întâmplă prea des. Nas, gât, tuse şi o stare atât de proastă că aproape mă consider depresivă. Ceea ce poate fi folosită drept scuză pentru cele ce urmează.

- Trezitul din timpul nopţii. Aveam înainte 2 variante, niciodată combinate, ori nu dormeam cu săptămânile, decât pentru supravieţuire, ori dormeam că orice om normal, fără întreruperi. Acum dorm normal cu câte 10 treziri pe noapte, scurte, dar fiecare cu altă idee, idei care se contrazic între ele.

- Sa fiu mama răniţilor. Nu neg, îmi face plăcere de cele mai multe ori, dar uneori obosesc

- Să mi se spună constant să mă las de fumat. Da, am înţeles, cel mai probabil o să mor sau o să dezvolt o boală cu complicaţii majore care va rezulta, în final, tot prin deces. Am înţeles, sunt conştientă. Nefumătorii trăiesc, inconştient, cu sentimentul nemuririi. E doar o plăcere. Sunt convinsă că fiecare din voi aveţi plăceri pe care poate eu nu le tolerez sau pe care poate nu le-aş înţelege dar nu vă pierd timpul cu o morală inutilă sau remarci imbeciloide.

- Să mi se spună că locuiesc departe. E adevărat că că nu fac 10 minute până la vreo destinaţie, dar nici nu fac mai mult de o oră. Pentru Bucureşti, timpul e rezonabil, spun eu. Nu mi-aş alege unul din cartiere de rahat, să locuiesc în ele, doar pentru că e aproape de şcoală, facultate, spital, loc de muncă, patiseria preferată, mi l-am ales pentru că e liniştit, curat, civilizat şi mai frumos decât toate celelalte.

- Să fiu tratată ca o fetiţă cu inima frântă. De curând mi s-a întâmplat, un eveniment nefericito-fericit şi am primit atitudinea aia “capul aplecat într-o parte, ochi blajini şi replică ‘eşti bine?’ “. Nu ştiu cu cine mă confundaţi, dar nu-mi place personajul, parol. Întâmplător, sunt mai greu de impresionat.

- Să fie comentat felul de a mă îmbrăca, în orice fel. Vrei să-mi faci un compliment? Mulţumesc, îl primesc întotdeauna cu mare plăcere. Vrei să critici ceva? Sigur, sunt deschisă şi la asta. Dar comentariile de genul: “De ce te-ai îmbrăcat aşa?”, “Ce reprezintă lucrul ăsta?” sau preferata mea “Ce stil e ăsta?”. Sunt întrebări/comentarii la care nu o să răspund niciodată pentru că nu există un răspuns real. Tot aici să zicem că includ şi “Ce muzica asculţi?” – Probabil nimic din ce asculţi tu.

Asta imi place:

http://www.youtube.com/watch?v=AgPYhz70b9I

Suficient pentru seara asta. Bine pa.

Ce?

Cred că am luat-o razna. Mi-am citit la horoscop azi. Aproape cică aş fi misto. Oarecum. Să nu exagerăm:

Este Don Juan-ul feminin al zodiacului. Deschisă la minte când îşi alege iubitul, poate fi atrasă de o trăsătură anume – entuziasmul sau simţul umorului – şi îi trece cu vederea alte însuşiri, mai puţin plăcute. Va intra dintr-o aventură sentimentală în alta cu o abordare relaxată, aşa că rămâne cu toată lumea în relaţii de prietenie.

Tânjeşte să exploreze erosul

Este vanitoasă. Când ajunge la maturitate sunt şanse să bată la uşa unui chirurg plastician. Iar în timpul cât rămâne în clinică pentru recuperare, cu faţa în mare parte bandajată, să nu te miri dacă are câteva flirturi şi aventuri!

Femeia Săgetător vrea să se distreze şi să fie amuzată.

Îşi poartă inima în palmă. Este directă şi onestă, iar firea ei bună şi generoasă cucereşte oamenii fără efort. Îşi iubeşte libertatea şi trebuie să fie liberă pentru a călători. Are nevoie de varietate şi stimulare constantă. Chiar şi când e fericită, nu poate fi fericită singură. Are nevoie de un public care să-i fie martor la fericire.

Femeia Săgetător tânjeşte să exploreze erosul cu un iubit promiţător, dar e interesată mai mult de prietenie, schimb de idei şi trăiri romantice. Poate tachina, totuşi, bărbatul, iar uneori e greu pentru el să înţeleagă dacă ea face o încercare de a ajunge la o relaţie amoroasă sau caută doar un camarad. Probabil că „De ce nu putem fi doar prieteni?” a fost o replică rostită prima oară de o asemenea femeie.

Atrage oameni fascinanţi

Niciodată nu pare să se oprească într-un punct. Apartamentul ei arată de obicei de parcă tocmai s-ar fi mutat sau de parcă s-ar muta curând în altă parte. Pleacă repede de la o slujbă sau din relaţia cu un bărbat, dacă nu o interesează. E întotdeauna altceva de făcut, aşa că de ce să se plictisească?

E o bună ascultătoare, un companion grozav pentru cel căruia îi plac sporturile şi plimbările în aer liber şi o gazdă extraordinară care dă viaţă oricărei petreceri. Întotdeauna atrage către ea cei mai fascinanţi oameni. Ce altceva ar mai putea cere chiar şi cel mai pretenţios bărbat?

Nu zău?

Hai ca m-a nimerit unu:

Independenta, optimista, crede ca sinceritatea e cea mai buna politica. Nu isi plange de mila. E foarte prietenoasa si spontana. Vrea un partener cultivat si care a calatorit prin lume. O femeie care o sa te urmeze pana la capatul lumii …DAR

- Face la fel de multe gafe ca si masculul Sagetator si e victima celor mai bizare intamplari, desprinse parca din Zona Crepusculara, care o fac sa ajunga mereu la locul nepotrivit in momentul potrivit. Nu o sa vina la masa pentru ca a vazut o mata care nu mai putea sa se dea jos din copac, a sunat la pompieri si acum incearca sa ii convinga sa o lase pe ea sa se urce pe scara sa salveze pisica

- Intarzie mereu. Chiar daca ar pleca cu 3 ore inainte de acasa, tot o sa se se intample ceva. Cand in cele din urma ajunge, e destul de probabil ca schiopateaza sau e in carje. Asta pentru ca e la fel de expusa la accidente ca si barbatul Arcas si are tendinta sa se impiedice si sa cada foarte des

- Cand se infurie, o sa vezi o explozie care o sa te loveasca in fata inainte sa poti lua orice masura de precautie. S-ar putea sa se lase cu ceva pahare sparte si desi nu o sa uite prea repede, o sa se potoleasca in scurt timp. Dupa aia o sa povesteasca prietenilor incidentul in cele mai mici detalii. E felul ei de a se razbuna ca ai fost rau cu ea

- Poate sa turuie 20 de minute fara sa respire. Zambeste aproape non stop

- Isi umple existenta cu proiecte, petreceri, cauze si prietenii superficiale pentru ca nu suporta sa fie singura

- Uraste munca in gospodarie. Ar fi bine sa angajezi o menajera ca sa nu va manance gandacii

- Ie place afectiunea, dar detesta sa fie cicalita. Ii place libertatea, dar nu e la fel de „ratacitoare” ca nativul barbat

- Probabil ca are multi prieteni barbati. Daca esti genul gelos, o sa iti cam puna rabdarea la incercare.

-Se asteapta sa ai incredere in ea si o sa refuze sa isi schimbe stilul de viata sau prietenii

- E foarte pasionala, dar prefera o partida de sex scenelor prea emotionale

- E cea mai independenta femeie de pe suprafata pamantului

Ce e cu mine si horoscopul in seara asta?

Hei, tu

Să nu adormi, nu în seara asta, stai treaz pentru mine.

Ştii cum sunt momentele alea când faci ceva, continuu, de atâtea ore, realizând la final că a trecut o zi întreagă? Asta nefiind problema principală, ci că uitându-te în urmă, îţi dai seama că n-ai făcut mai nimic şi eşti doar dezamăgit? Aşa mă simt eu acum.
Oricum nu mi-am imaginat niciodată că în anul III de facultate o să stau zile întregi să “îmi fac un caiet”. N-am crezut că în anul III de facultate, pozele, culorile şi formatul caietului MEU, îmi pun în pericol promovarea unui examen. Exact aşa cum n-am crezut că o să ajung chiar să îmi urăsc un profesor. Sau cum n-am crezut că o facultate întreagă poate urî un profesor.

Sunt înţepenită pe scaunul ăsta de atâtea ore, nu-mi mai simt vreo 3 degete de la mâna dreaptă şi vreo 2 sunt pătate de cerneală.

În afara “zonei crepusculare” numită şi facultatea mea, totul pare liniştit.

Am remarcat ocazionalul “strabism”, nu e bun deloc, dar îl trec cu vederea, încă. Încă mă tolerez, încă îl tolerez, în spaţiu, în câmpul dinaintea mea. Chit că ar trebui să îmi revin definitiv şi irevocabil, dar hai să fim serioşi, dacă aş face-o, n-aş mai fi eu. Niciodată n-aş fi cu totul pusă la punct.

Dar ultima săptămână a fost liniştitoare. Cu o nepăsare adâncă şi totuşi gramul ăla de zâmbet interior de care am uneori atâta nevoie.

I’m back, bitches

Ma simt minunat, am revenit. Am revenit cu totul. La ce e mai bine, la ce e mai frumos, la ce imi doresc eu cel mai mult. Ma intreb cum am putut in ultimele saptamani sa am dubii pe tot ce am am fost in ultimii ani, pe tot ce am vrut sa am. Pana la urma tot ce cautam era in cel mai banal rationament.

Ma simt bine, ma simt fericita.

Seara asta mi-o dedic mie, mi-o dedic mintii mele, mi-o dedic inimii mele. Ma rasplatesc, intr-un mod bizar, cu trilogia Matrix si lapte cald.

Sunt aici cu sufletul, cu mintea si cu tot ce am mai bun. Sunt o norocoasa.

uite asa

Ma comport ca un barbat. Slava cerului, doar in interior.

 

177

Sunt relaxata. Am avut o zi de leneveala feroce, am dormit 10 ore fara intrerupere azi-noapte, am mancat numai prostii si am fumat doar 4 tigari.

Sunt in cea mai neutra stare posibila. Nu am niciun motv, de fapt, daca mi-as lua motivele in seama din ultima saptamana, ar trebui sa fiu: deprimata si anxioasa, daramata de-a dreptul. Si eu sunt relaxata, calma si lipsita de orice sentiment.

Ca un criminal, fara sentimente, ma simt. Nu inteleg de ce, de ieri dimineata am starea asta si cred cu tarie ca nimic din jur nu va schimba asta. Probabil ma insel si in cateva zile, cel mult, imi voi reveni.

Ce anume ma determina sa fiu asa acum? N-am nici cea mai vaga idee.

Ma intreb daca de fapt asa sunt eu, in spatele entuziasmului, in spatele tristetii, in spatele oricarui sentiment care m-a bantuit in ultima saptamana. Sa fi mers totul dinspre superficial spre profund?

Sau poate doar functionez eu invers.