Arhivă pentru Februarie 2009

22
Feb
09

Misoginism vs. Feminism

Stateam eu asa ca o fata draguta ce sunt pe internet si am ajuns la un moment dat pe un site, une imi explicau ei mie cum e berea mai buna decat o femeie. Raspunsurile mele pentru fiecare motiv in parte sunt urmatoarele:

* „O bere nu va face niciodata accident cu masina!” – Ca sa vezi n-are maini si picioare
* „O bere nu isi face griji de felul cum sofezi!” – berea vrea sa crapi in chinuri.
* „O bere nu fumeaza in masina!” – Dar barbatul da!
* „O bere e tot timpul umeda!” – Vezi sa nu o lasi la soare sa se trezeasca.
* „O bere o poti imparti cu prietenii!” – Sunt curiosi cati barbati ar fi dispusi sa isi imparta prietena/ sotia de bunavoie.
* „O bere nu te enerveaza!” – Tu o enervezi pe ea.
* „O bere nu are niciodata picioarele sau mainile reci!” – Cred ca am mai zis ca e lipsita de membre.
* „Daca schimbi sortul de bere nu trebuie sa platesti pensie alimentara!” – Daca esti un dobitoc, nici copilului tau. Da-l dracu ca si asa nu-ti face vreo trebuinta.
* „O bere nu va disparea niciodata cu banii tai!” – Pentru ca nu mai raman dupa ce ai cumparat mai multe.
* „O bere nu cere dreptate!” – Te face pe tine sa ii dai.
* „O bere nu are nevoie de toata baia pentru ea!” – Doar WC-ul a doua zi.
* „De la o bere nu iei niciodata boli ca herpesul”! – Iei doar o usoara ciroza cu timpul.
* „O bere face spuma, nu plange!” – Si nu ti-a dat de gandit?
* „O bere nu poarta sutien!” – Pentru ca nu are ce baga in el.
* „O bere nu are avocat!” – Berea are nevoie doar de tine pisi, da am inteles.
* „O bere e ascultatoare si nu se cearta niciodata!” – Ii lipseste coloana vertebrala.
* „O bere nu minte niciodata!” – Si nici tu pe ea?
* „Pe o bere nu intereseaza niciodata la ce filme te uiti la video!” – Nici pe o femeie, nu te mai simtii asa important.
* „O bere nu e niciodata obeza!” – In schimb iti face tie o burta de hipopotam.
* „Dupa mai multe beri durerea de cap trece intotdeauna!” – Asa si?
* „O bere nu iti va spune niciodata ca esti nemanierat!” – Am uitat ca primii 7 ani de acasa i-ai facut in puscatrie.
* „O bere nu spune niciodata nu!” – Saracuta nu poate.
* „O bere nu va zice niciodata ca fotbalul e un joc tampit din cine stie ce motive!” – Ei ii plac 22 de prosti care dau cu laba piciorului intr-un obiect care se rostogoleste.
* „O bere nu isi schimba niciodata parerea!” – Ea ramane proasta toata viata.
* „O bere nu consuma toata hartia igienica!” – Barbatii nu se caca! Hai ca pe asta chiar nu o stiam.
* „O bere nu are moral!” – E o carpa umeda.
* „O bere nu are grija tot timpul ce faci!” – Are grija sa cazi in primul sant.
* „O bere nu te inseala!” – Dar tu o inseli pe ea
* „Berile au un gust bun!” – Femeile put a ceapa!
* „In afara de dureri de cap, nu poti lua nimic de la o bere!” – Dar le poti face.
* „O bere nu are mama!” – Daca n-ai avea nici tu!
* „O bere nu trebuie spalata pentru a avea un gust bun!” – Si cu ce diferentiaza asta barbatii de o bere?
* „O bere nu va costa mai mult de 10 000 lei si nici nu te va lasa insetat!” – Tu de care bere bei, nu te supara? Sigur nu e spirt tras prin paine?
* „O bere nu iti va spune : “Mananca e foarte bun si sanatos”!” – Dar nici nu o sa gasesti femeia care sa iti zica „fa-te mami cat un porc!”
* „O bere nu te trimite la munca sa castigi bani!” – Te tine acasa ca pe un parazit.
* „Te poti pune usor in locul unei beri!” – Ia baga-te in frigider. Iti deschid eu usa cand consider ca esti ca o bere.
* „O bere nu te face nesimtit!” – Nici atnci cand esti?
* „Berile se pot bea in public!” – Tu asta care ai scris asta, esti virgin este?
* „O bere sti intotdeauna dinainte cat va costa!” – Ah, nu esti virgin, dar la tine merg doar astea pe bani.
* „O bere se pricepe mai bine la un computer decat o femeie!” – A fost o remarca de misogin sau mi s-a parut?
* „O bere nu vorbeste la telefon!” – E telepatica
* „O bere nu are prietene enervante!” – N-are prietene deloc
* „O bere expirata mai miroase o vreme inca destul de bine!” – uneori un barbat nu miroase bine nici proaspat scos din fabrica.
* „Unei beri nu-i pasa deca mergi la bordel!” – Acum m-am convinsa ca tie nu-ti merge bine cu femeile.
* „O bere nu are ciclu” – Nici nu isi doreste.
* „O bere nu devine dificila cu trecerea timpului!” – Alcoolul din ea e de alta parere.
* „O bere nu iti va spune ca e gravida numai ca sa stai cu ea!” – Pai parca n-avea ciclu.
* Singurul lucru care ti-l spune o bere e cand sa te duci sa te pisi!”- Iti spune ea asa cu gurita ei? Sau nu esti tu prea familiar cu vezica urinara?
* „Unei beri nu ii creste par in locuri in care parul nu are ce cauta!” – Lasa ca va creste voua.
* „O bere nu te duce la sapa de lemn!” – Una nu, dar parca va placea multa bere.
* „O bere nu te determina sa te apuci de bautura!” – Pentru ca o faci deja.
* „O bere nu poate fi sugrumata!” – Ce?
* „O bere e usor de satisfacut!” – La femei te simti incapabil.

Hai sa tragem si concluzia finala acestei solutii de-a dreptul dramatice:
Atunci cand un barbat este intrebat daca ii plac femeile in scaun cu rotile, fara maini, fara pic de personalitate, care nu ar putea sa ii ofere un copil niciodata, care se nu se spala, fara pic de sani, foarte ieftina, care nu iti da sa mananci bine, care se fute cu toti prietenii tai, care iti ofera o stare de voma dimineata, fara prieteni, pe care sa o poti sugruma (asta tot n-am inteles), care in exces iti provoaca ciroza, care iti spune cand sa te pisi, etc, etc, etc, sunt fooooarte curioasa ce o sa raspunda.

Anunțuri
19
Feb
09

Personalitate..pauza

Sunt mai mult decat satula de persoanele fara pic de personalitate, care simt nevoia sa se uite la ceilalti din jur pentru a se forma. Care nu pot avea o parere proprie din cauza lui „cutarica”. Sa foloseasca imaginea, gandurile, tinuta, principiile altora pentru ca nu sunt in stare sa si le formeze singuri.Cum o fi sa traiesti intr-o superficialitate totala si probabil ulterior sa ajungi sa te minti singur.

Evident lipsa de personalitate se manifesta si altfel. Poate sunt eu nebuna dar nu pot sa intelg cum o persoana nu  poate avea propria viata, care traiesc pe carca altora si nu sunt in stare sa realizeze ceva, dar daca vecinu’ de la doi si-a luat aspirator, hai sa isi ia si el, chit ca pana la momentul ala uracau paienjenii pe mobila.

Dealtfel, spiritul de turma, prea bine cunoscut in frumoasa societate, manfisestat de cand lumea si pamantul ma scoate din minti. Chiar mama imi povestea cum in tineretea ei, cam prin liceu, si-a dat gauri in urechi undeva la tara, de la o baba din satul respectiv, bagandu-i in loc de cercei, o ata rosie, si a stat asa cu ele pana la vindecarea gaurilor. Dar evident ca la scoala, intr-o saptamana, au inceput sa apara in clasa fetele cu ata rosie in urechi. Daca o sa incepem sa mergem vreo trei in liceu cu cacat pe maini si ne dam vag increzatori „ca asa e marfa acum” , cred ca intr-o luna jumate de Bucuresti umbla cu cacat pe maini.

E la fel de dezgustator cum un lucru bun, stiut de putini, se poate transforma peste noapte intr-un lucru pe care toti il fac. Si ajunge banal pentru aia care l-au descoperit prima data si se transforma intr-o usoara dezamagire. Dar toate astea vin de la lipsa de originalitate si personalitate.

Nu degeaba m-au apucat pandaliile cu asta acum. Dintr-o pura coincidenta am aflat ca o fatuca fara creieras, care navigand pe minunea numita Internet, incercand sa patrunda in lumea vasta a blogurilor, a dat de blogul meu umil si s-a gandit ea asa intr-o dupa amiaza ploioasa ca ar fi o idee sa preia vreo cinci posturi de la mine ca sa isi traga si ea blog. Daca lua o idee, doua, trei, treceam cu vederea, dar pana la a lua posturi intregi cu o nesimtire iesita din comun, e cale cam lunguta. I-am explicat cat este de penibila si dupa cum am verificat acum 10 minute si l-a sters.

Macar acum am aflat ca citesc 6 persoane, in loc de 4  si aparent unora le si place.

12
Feb
09

Simturi

Pe parcursul anilor am remarcat ca imi pot folosii simturile pentru a readuce la viata amintiri sau pentru a imi creea stari care si mie imi sunt straine dar imi dau o buna dispozitie aproape perfecta, chiar si pentru cateva secunde sau imi pot face pielea de gaina.
Atunci cand aud melodiile pe care le ascultam cu luni de zile in urma, chiar un an, chiar un an jumatate, imi redau starea aia de atunci, perfect, pot sa inchid ochi si sa imi imaginez perfect momentul ala. Imi place cum se aud unghile care trec peste un zid, mersul trenului pe sine, sunetul tastaturii atunci cand scriu, unghile cainelui meu mic pe parchet.
in schimb exista sunete care efectiv ma zgarie pe creier, sunetul scrasnitului din dinti, salata uda pusa intr-o punga de plastic, scartaitul mucului de tigara pe fundulul unei scrumiere, suptul mancarii printre dinti, uneori sunetul prea puternic atunci cand o persoana pupa pe cineva pe cap, pe par.
Vizual, stau prost, nu reusesc niciodata sa retin figura unei persoane daca o vad doar o data, si nici a doua oara, reusesc sa ma pierd foarte usor, si sa nu mai punem la socoteala ca nu vad la tabla niciodata fiind puratoare de ochelari de 8 ani, pe care evident ca nu ii port.
Dar preferatul meu este simtul olfactiv, tot ce e in jurul meu il ascociz cu un miros; masa, magazinele, asfaltul, banca de la scoala, curtea scolii, autobuzul, cafenelele, fierul de calcat, barurile, aragazul, banii, cosmeticele, praful, librariile, scrumul de tigara, asternuturile, laptele, teiul, hainele, florile, ploaia, jucariile, bradul, zapada, iarba, frunzele, pepenele sau rosia, cinematografele, bibliotecile, lemnul, acetona, metroul, aracetul, persoanele din jurul meu,cartile, chiar si peretii, toate, individual, au alt miros, toate sunt ascociate cu altceva, asemanator sau complet diferit, toate miros altfel in functie de vreme, de stare, de zi, de ora. Cand e soare totul e uscat, mirosul e mult mai usor si il percep si mai greu. Dar cand ploua toate miresme ies la iveala, cand trec pe langa florarii mirosul lor ma ameteste, cand cobor la metrou simti miros de fier ud, cand e vara si ploua asfaltul miroase puternic a abur, pielea uda miroase a curat, barurile a lemn vechi si tigarile a scrum ud.
Cel mai dor imi e de mare, de mirosul ud, sarat, usor intepator din cauza scoicilor si mirosul nedefinit al nisipului, acel miros apropiat de perfectiune, valurile marii care se aud izbindu-se de mal, dar nu se aud calm ca intr-o scoica, in realitate sunt mult mai dure, chiar rele, ironice, spre larg se aude un vuiet, de unde pleaca valurile, de unde se aude fiecare picatura de apa sarata, scoicile sunt transformate intr-o patura de nisip, pe care se poate sta si privii, mirosii, auzii, simtii.., Ce dor imi e de mare…

05
Feb
09

Punk Rock Underfest 4

Concert

M-am gandit sa fac si eu reclama la Punk Rock Underfest 4.  Si nu neaaparat pentru ca astept concetrtul de aproape doua luni, ci pentru ca se foarte apropie. De astazi in 8 zile,  adica pe 13 februarie, club Fabrica,  biletul este 40 de ron si se pot cumpara de la http://www.ticket.ro  si din Diverta.  Vor canta, dupa cum este evident pe afis,  No Use For A Name  care isi promoveaza ultimul album “The Feel Good Record of the Year”, iar pe langa ei vor mai canta Pistol cu capse,  E.M.I.L, Chester, Cobe si Crowfish.  Am fost informata acum scurt timp (de la Trip) ca Scheisse Minelli nu vor mai canta si cu ocazia asta ora va fi schimbata (inainte fiind stabilit la ora 17:00).  O sa revin cu un update daca aflu. Dar in principiu ora 18:00 (in traducere vreo 19:30). Se anunta un concert de proportii pentru iubitorii de punk rock.

Later update: Concertul fu reusit,  ne-am balanganit nu chiar usor si a inceput la ora 18:00. Deci m-am inselat. Au ajuns si concertele punk sa inceapa la timp.  Oficial e sfarsitul lumii.

05
Feb
09

Lacul

Din seria „Ce imi trece prin cap in 783” :

Amalia s-a gandit s-a gandit sa-i dea de urme lui Cristi, nu mai vorbisera de o saptamana. Se cunosteau de cateva luni si devenisera prieteni buni, chiar foarte buni, vorbitul din fiecare zi devenise o rutina. Asa ca seara, Amalia s-a gandit sa il sune si sa il intrebe ce este cu el. Dupa a treia incercare, Cristi raspunse cu un ton grav si totodata posomorat:
-Alo
-Buna Cristi, sunt Amalia.
-Da stiu, intamplator am numarul tau.
-Am zis ca ai disparut,
-Nu inca…
-Adica „nu inca”?
-Nu ma simt prea bine..
-Mi-am dat seama, n-am sunat degeaba. Ce ai?
-Nu ma simt bine..
-Vrei sa ne vedem?
-Nu stiu, nu… sau ba da, poate tu o sa intelegi
-Incerc
-Stiu
Fiind luna iunie, Amalia s-a gandit sa se veda intr-un parc, un parc bucurestean, mare, unde probabilitatea sa dea ochii cu cineva cunoscut e mult mai mica, sa stea amandoi sub o salcie pe marginea lacului si sa vorbeasca. Daca ar fi stiut ce avea sa se intample probabil ar fi ales cu totul alt loc.
Era in jur de ora 15:00, amadoi punctuali ca de obicei. S-au asezat la marginea lacului, el a inceput sa-i povesteasca despre probleme de care Amalia nici nu auzise vreodata, de care nici nu credea ca sunt posibile, in interiorul ei era ingrozita, nu credea ca exista parinti care isi pot distuge propriul copil, nu credea ca exista persone atat de parsive in jurul ei, care pot face atat de mult rau, nu credea ca exista persoane care luni de zile s-au prefacut facandu-l sa creada ca este iubit, nu credea ca o persoana poate fi distrusa asa cum era Cristi in momentul ala in doar doua saptamani. Incerca sa-si pastreze mimica fetei ca la inceputul discutiei cand inca nu aflase toate cele intamplate in viata lui. Simtea cum ii fuge placa de beton pe care statea numai auzindu-l, se mai uita spre lac atunci cand il vedea pe el ca ii dau lacrimile, il simtea cum era intimidat de propriile lui povesti. Intr-un final ii spune ca nu vrea sa mai traiasca si Amalia simtii cum i se taie respiratia. Avea o repulsie fata de orice insemna sinucidere si de dorinta de a murii, chiar si de persoanele care ziceau asta in gluma, la nervi sau la disperare. Nu-l vedea decat ca pe un gest de lasitate sau teribilism. Dar in cazul lui Cristi lucrurile stateau altfel, tinea prea mult la el incat sa nu incerce sa il ajute, sa il lamureasaca prind vorbe binevoitoare. El incepuse sa ii reproseze ca „doar ii e mila si ca nu vrea sa simta mila celorlalti, vrea sa iasa din starea asta, vrea sa scape”, in timp ce vorbea se ridica usor se tot uita spre lac si se aprindea, incepuse sa vorbeasca din ce in ce mai tare, sa tipe, aproape sa urle, Amalia se ingrozise in fata imaginii prietenului sau tipand despre cum simte ca a putrezit pe interior si ca e satul de tot ce e in jurul lui. Lumea din parc se uita la el, unii chiar se opreau, vreo trei pusti chiar au incercat o gluma la adresa „tignitului de pe mal”. S-a intors spre ei:
– Vi se pare amuzant cretinilor? Ia sa vad cat de amuzant vi se pare si asta..
Intr-o fractiune de secunda isi lua avant si sari cat putu de tare in lacul renumit ca fiind cel mai adanc si periculos din Bucuresti.
Amalia dupa urmatoarele trei secunde, a tipat la cineva sa cheme salvarea si in caz ca nu mai iese nici ea sa incerce cineva sa o salveze. Avand o frica teribila de apa, dar cu cei patru ani de inot la activ, in timp ce vorbea isi dadu jos adidasii si sarii in apa dupa el cu o bolta mai mult decat impresionanta cu capul inainte.
Cand i-a intrat capul in apa si deschise ochii a simtit totul static, totul se oprise, simtea cum nici sangele nu ii mai circula prin vene, si in fata ei aparu ceva negru ca smoala, colturos care parea foarte voluminos, a simtit cum ii se cutremura tot corpul de un fior rece de la ceafa pe de-a lungul coloanei vertebrale, tot momentul a parut o eternitate in mintea ei, voia sa ia o gura de aer si cauta sa iasa. Ar fi fost firesc sa poata vedea lumina de la suprafata dar cand se uita deasupra ea nu vedea decat acel „ceva” negru, se oripilase la ideea ca nu poate iesii si ii era frica sa nu ramana complet fara aer, se uita in dreapta ei si vazu sclipind in apa bratara de pe mana lui Cristi si inotase spre el il lua de mana si incerca sa iasa iar, cand se uita in sus avea picioarele ca de plumb si ca ii era imposibil sa treaca de panza neagra de la suprafata, incerca din rasputeri sa nu intre in panica, corpul lui Cristi devenea foarte greu si simtea o usoara stare de somnolenta dar teama de moarte era mult mai puternica si se uita iar in sus, atunci remarcase un lucru totul neobisnuit, cum acel „ceva” negru prinse viata si ii zambea sfidator. Tot sangele care ii statuse pe loc ii se urcase in cap si toate venele aveau sa ii explodeze. Trecusera doar 18 secunde de cand era sub apa si Amalia imbatranse cu 10 ani, nu voia sa moara si nu ii dorea asta nici prietenului ei asa isi lua avant cu toata puterea ei, incercand sa il traga dupa ea si pe Cristi, care era inconstient dar ii simtea sangele pulsand prin piele. Intrase cu capul in panza neagra cu dintii ranjiti si scoase capul la suprafata, lumina ii se parea puternica, vedea oamenii tipand de la margine, ajunsese in mijlocul lacului, ii se facea semn sa vina la mal, Cristi brusc se trezii si incepuse sa se agite, se agata de ea speriat si ii baga capul la fund fara sa o lase sa respire. De fiecare data cand intra cu capul in apa totul devenea negru si vascos, si se uita in jos unde zarea acelasi ranjet, i se facea teama si voia sa iasa din apa, incepuse sa se zbata si pe masura ce se spera mai tare ranjetul se apropia de ea pana cand ceva o apuca de picior si o trase in jos. Cristi de spaima incepuse sa inoate cu disperare spre malul lacului si incepuse sa tipe din toate puterile sa o salveze cineva. Nimeni nu sarii. In apa Amalia pe fundul lacului, cuprinsa de disperare, simtea ca un bolovan pe piept, ii vajaia capul, vedea acel negru care se rotea in jurul ei, incearca sa atinga dar de fiecare data ii fugea printre degete. Pentru un moment a inchis ochii, dar in secunda urmatoare a avut senzatia ca poate sa doboare orice, s-a ridicat si s-a impins spre suprafata, acel ranjet s-a transformat in doi ochi incruntati, in timp ce inota se invartea, nu reusea sa-si stapaneasca toate miscarile, se simtea trasa de picioare, ochii ii ieseau din orbite, mainile incercau cu disperare sa iasa la suprafata, ramanea fara aer, totul in jurul ei era vascos si avea impresia ca apa i se repede in plamani, era convinsa ca acel negru nu putea fi altceva decat un spirit, un spirit al raului, Diavolul care incerca fara indoiala sa ii ia viata. Stia ca trebuie sa iasa de acolo si sa il termine, nu mai simtea teama, doar puterea de a supravietuii care ii iesea din toti porii. A iesit la suprafata a inotat pana la mal de care s-a agatat printr-o saritura. Au ajutat-o cativa oameni sa iasa, s-a tarat 10 metrii si a inceput sa vomite langa un pom. Dupa ce s-a uitat dupa Cristi asigurandu-se ca e bine a rupt-o la fuga desculta si uda pe aleile spre iesirea din parc, pana la cea mai apropiata biseria unde a dat buzna inauntru, a spuls de pe pereti doua icoane, a cerut aproape urland apa sfintita si mir, a luat inca doua cruci si i-a spus unui preot sa vina in urma ei in parc. Ce nu stia ea este ca preotul uitandu-se la ea, vedea ce altii nu reuseau sa vada, urme negre pe tot corpul ei si pe haine, si-a dat seama ca era mana Diavolulu, a urmat-o fara sa puna vreo intrebare. Oamenii erau in continuare unde ii lasae, incepe sa arunce toate cele luate din biserica in lac, dupa primele picaturi de apa sfintita, lacul incepe sa se miste in mici valuri, inainte sa arunce prima cruce si la aparitia preotului incepuse aproape sa clocoteasca, sa se umfle si depasea marginile. Preotul vazand minunatia se pune in genunchi si incepe se sa roage, valurile din lac ii udau sutana. In momentul in care Amalia a aruncat prima cruce, cat a putut de departe, se facu o gaura in lac, in jurul crucii pana la fund. Lumea isi facea cruce si se pun unu cate unu in genunchi in jurul lacului, totul devine o slujba. Cand se pregateste Amalia sa arunce si a doua cruce, valurile se opresc si se face o liniste statica, linistitoare. Dar ea nu se opreste si o arunca si pe a doua. In momentul ala tot lacul incepe a seca iar pe fundul lacului se observau gramezi mari de carbune care se transforma in praf si care incepe sa pluteasca in aer.

**Stiu ca nu este prea reusita, e practic prima de genul asta, cu timpul o sa mai scriu si o sa vad daca evoluez sau nu.

05
Feb
09

Femeia, animal de casa.

De ceva timp, si cand zic ceva timp zic vreo 2-3, ani sunt atenta in jurul meu la creatura numita femeie.
Nu inteleg masochismul lor de a se lasa calcate in picioare continuu de diferiti indivizi .
Am vreo 5 sau 6 exemple concrete si vreo 4 auzite ca simple povesti, daca stau sa le iau pe fiecare in parte probabil s-ar simtii ofensate, mai ales ca o parte din ele chiar mai citesc tampeniile mele. Asa ca o sa generalizez, pentru ca sunt convinsa ca lucrurile astea sunt valabile pentru 90% din femei. Si nu pentru ca ar recunoaste sau pentru ca si-ar da seama de stupizenia cu care abordeaza probleme care ii pot schimba viata. Si nu pentru ca eu nu fac greseli uneori, dar macar am bunul simt sa invat din ele.
Nu inteleg de ce o femeie oricat de inteligenta ar parea la suprafata si-ar lasa tot. propria familie, cariera, demnitatea pentru un barbat. Si nici macar nu o fac pentru un barbat valabil care se poarta macar la limita bunului simt cu ele, nu! Femeilor le plac barbatii care le trateaza ca un cacat, care le ignora, care nu dau doi bani pe ele, si care mai tarziu in viata ajung sa le bata sau sa le tina pe post de animal de casa. Si cu toate astea cand sunt intrebate de ce traiesc asa raspunsul este universal „pentru ca il iubesc!”. Nu inteleg cum e sa iubesti o persoana care de fapt nu te iubeste la fel, cum sa te lasi calcata in picioare pentru un nimic? Cum sa iti lasi propria viata pentru un agarici? Cum sa iti ocupi adolescenta si tineretea cu tot felul de indragosteli care ajung nicaieri? Cum sa nu te ocupi de propria viata din cauza unui necunoscut? Cum sa te gandesti sa te casatoresti la 18 ani si sa faci un copil la 20 ca sa iti inchizi viata? Cum sa te indragostesti si sa suferi dupa fiecare care iti arata la inceut un pic de compasiune si dupa o luna se comporta ca un dobitoc si tu sa tragi in continuare de el? Cum sa umblii cu unu insurat si cu un copil cand tu ai 18 ani? Cum sa ii promiti aluia ca ii cresti copilul? Cum sa te culci cu toti barbatii care iti ies in cale cand tu ai 17 ani? Cum sa crezi ca aia te iau in seama mai mult decat ca pe un obiect? Cum sa tragi de o relatie cand de fapt nu mai e relatie de mult? Cum sa iubesti pe cineva care nu are pic de incredere in tine si ti-o reproseaza continuu? Cum sa iti zica un barbat ca nu e indragostit de tine si ca nu vrea nimic serios si tu totusi sa te indragostesti si dupa aia sa ii reprosezi ca si-a batut joc? Cum sa ramai gravida in clasa aXI-a, sa ajungi in 4 luni si sa nu ii spui mamei tale sa te ajute pentru ca vrei sa iti cumpere telefon de Craciun? Cum sa te gandesti sa iti iei propria viata pentru un cretin? De ce sa vrei sa iti gasesti marea dragste de la 16 ani? si la 18 sa plangi pana cazi jos ca nu o gasesti… Si daca stau sa ma gandesc astea sunt doar o mica parte din cate stiu sau am auzit. Femeile nu stiu unde traiesc, dar clar nu in viata reala. Dar cel mai tare ma enerveaza ca le aud „Nu am noroc in viata/ Si-a batut joc de mine/ Nu inteleg de ce a plecat”. Hai ca iti zic eu papuse de ce!
N-ai avut noroc in viata pentru ca esti proasta.
Si-a batut joc de tine pentru ca l-ai lasat sa o faca.
A plecat pentru ca n-ai pic de coloana vertebrala.
Femeile care au senzatia ca atunci cand se supun unui barbat au de castigat, femeile care cred ca tot ce zboara se mananca, femeile care sunt non stop geloase, femeile care trag de ceva inexistent, femeile care se ofera pe post de obiect, femeile care se indragostesc orbeste, femeile care bat campii, sunt niste cretine.Barbatii care sunt indragostiti de o femeie cu adevarat nu vor o trata ca pe o sclava, nu pleaca la alte femei, isi respecta prietena, iubita, sotia. Si toate astea neconditionat.

Toate mentionate mai sus sunt luate din fapte reale si probabil personele care mi-au povestit la un moment dat se vor supara, n-au decat, sunt faptele lor, nu ale mele, mai bine trag o concluzie pentru propria lor persoana.
Dar e simplu: Iubeste ceea ce e de iubit, nu iubii ceva imaginar!

05
Feb
09

Si incepe de pe 1.I.20…

Tam tam, trambite, pocnitori, sticle sparte, tipaturi, sampanie in pahare, Base in frig pe o scena, numaratoare inversa, n-a venit un an nou, de fapt a mai trecut unu. Nici nu stiu cand a trecut si nici nu vreau sa-mi aduc aminte, stiu ca e 9:40 dimineata, am ajuns acasa putin cam molesita si ma doare gatul groaznic,e o combinatie de dat din cap, dormit pe jos si curent, ma mir cum inca mai reusesc sa-mi sustin capul, sta asa intr-o bujie, dar cred ca ma descurc. Venind acasa cu deja celebrul 783 ma cruceam cum pote fi Bucurestiul atat de linistit si pustiu; si in linistea asta aproape deranjanta am inceput sa ma gandesc la anul meu 2008 si nu reusesc sa-mi dau seama daca sunt melancolica sau pur si simpu mi-e foarte somn. Probabil mi-e somn. Noul an oricum nu inseamna ceva foarte special, dar trebuie sa se inchida un an intr-un mod sau altul, chit ca era in martie, iulie sau octombrie, trebuie sa se inchida domnule, spre exemplu din punct de vedere economic. Dar pe fond nu face decat sa ne reaminteasca ideea esentiala din creierasul meu, ca imbatranim, ne apropiem de marile responsabilitati ale viitorului, ne ramolim, ne zbarcim si murim. Sau sunt melancolica? Anul a inceput totusi biniasor, am avut o noapte placuta si mi-am pus dorinta la 00.00. Si uite ca am si postat pe blog.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click