Arhivă pentru Noiembrie 2009

30
Noi
09

2 ani

Azi se fac 2 ani de cand am inceput sa ma maturizez. Azi se fac 2 ani de cand m-am indragostit nebuneste candva si dupa mi-a trecut. Azi se fac 2 ani de cand il stiu pe Flo. Nu e cine stie ce in realitate, doar ca imi aduc aminte cu tare mult drag de ziua asta.

Vorbeam pe net de mai bine de o luna cu un tip, cu care aveam extrem de multe lucruri in comun. Era simpatic, inteligent si al naibii de vulnerabil. Ce sa mai, deja eram extaziata. Tipul fiind din Brasov si eu din Bucuresti, problema de a ne vedea la un cico era destul de complicata. Asa ca am hotarat sa ne vedem la jumatea drumului, sau ma rog, aproape, am ales Ploiestiul.

Asa ca in jurul orei  8:00, intr-o zi friguroasa de vineri, eleva de clasa a 11-a a ajuns in gara. Cu destinatia: evident Ploiesti. In timpul asta baiatul dragut era in tren deja. Trenul lui ajungand in gara cu 8 minute mai devreme. Tot drumul m-am gandit la cum sper sa nu-mi iau teapa si ca nu sunt sanatoasa ca fac asa ceva. Evident ca era prima data cand ma vedeam cu cineva de pe net, si evident ca a fost si ultima.

Am ajuns bine mersi, cobor scarile ca sa trec in gara de pe peron, la capatul lor, pe partea cealalta se afla Flo, slabut, brunet, inalt si cu ochi albastrii.  Ne-am salutat timid, cu siguranta ne-am placut pentru ca abea scoteam un cuvant fiecare, eram rosii ca racii si ne uitam unu la celalalt cu coada ochiului. Ne hotaram ca ar fi o idee sa gasim un local, sa bem ceva si sa stam de vorba. Cine ar fi crezut ca asta o sa fie o misiune asa grea? Sa cauti aproape 2 ore si sa gasesti doar biserici e putin de neimaginat.

La un semafor, el se gandeste ca ar fi bine sa-mi faca un compliment: „Esti mult mai mica..miniona..draguta in realitate. Esti mica rau oricum.” Am zambit, macar a incercat. Si ma rog.. chiar sunt micuta asa cu totul.

In timp ce traversam ilegal un bulevard mare, ne-am luat de mana si am mers asa dupa. Mult timp (mai ales pentru ca nu gaseam un loc). Intr-un final am gasit un loc, era chiar dragut. Ne-am asezat si el a scos din ghiozdan o punga mare cu un maimutoi de plus in ea. A fost dragut rau. Ne-am sarutat. Mult. Am stat de vorba, a povestit, am facut poze, am ras, am baut Stela neagra

Se facuse cam tarziu si ne-am hotarat sa ne intoarcem inapoi la gara si fiecare sa-si ia trenul spre casa. Cu siguranta in gara aia m-am indragostit teribil. Ne-am indragostit. Eram clar fericiti. Si ziua aia cred ca nu imi va iesi din cap multi ani de acum incolo.

Au urmat 7 luni  in care am simtit ca am pe cineva acolo, cu care impart aceleasi sentimente. Cu bune si cu rele si mai ales cu multe drumuri la gara.

Dupa cum e deja evident, dupa 7 luni lucrurile s-au schimbat si distanta si-a spus cuvantul, dar el a ramas in continuare, prietenul meu Flo. Vorbim, ne vedem, discutam, ne reamintim, radem si compania lui ma va face mereu sa fiu binedispusa. Nu mai sunt indragotita de mult, nici el. Am ales alte drumuri. Dar sunt acolo pentru el cand are nevoie si el pentru mine.

Sper ca o sa facem aia 10 ani de cand ne stim si sa putem povestii, asa cum ne-am promis la inceput.

Morala: Toti oamenii care trec prin viata ta lasa ceva din ei la tine, unii aleg sa plece cand nu mai au nevoie, altii prefera sa ramana.

 

*Poza este una nereusita, din ziua aia.

 

Anunțuri
29
Noi
09

Entuziasm

In jurul ore 17:30 ajung la Mall-ul din Baneasa, scopul deplasarii mele este sa merg la patinoar, adica sa patinez. Dupa cum banuiti, habar nu am sa patinez, prin urmare, cad des. Alex a fost obligat sa ma suporte pentru urmatoarele 2 ore.

Am inceput prin a bea un pahar mare de vin fiert, pentru curaj probabil. In timp ce asteptam sa se refaca gheata. Dupa ce am ajuns pe gheata, au urmat zeci de minute cu mine razand, cazand, impiedicandu-ma, chiar tipand usor cateodata sau injurand. I-am distrus lui Alex degetele, ce sa mai, mana cu totul. Macar a avut de ce sa se amuze. Si e asa cald cand are grija de mine. M-am udat pe blugi si m-am ales cu genunchiul cam umflat. M-am simtit excelent. M-am destins total. N-am mai avut o seara asa de reusita de mult timp. De mult n-am mai avut o seara in care sa fiu atat de binedispusa.

A incercat sa ma agate baiatu’ de la patine si un baiat care m-a cules de pe jos intr-un moment cand am ramas singura pt 30 de secunde. Sunt misto, ce sa mai.

Cu ocazia asta, mi-am adus aminte cat de simplu e sa te simti bine. Cred ca de azi sunt mai optimista cu 50%. Ceea ce e enorm tinand cont de starea mea din ultima vreme.

Cu siguranta voi dormii linistita in noaptea asta.

Cu invatatul stau prost, dar am fost anuntata ca maine e liber. Poimaine la fel. Am doua zile de stat pe materie si o zi pe cadavru. Hai ca nu-i Chami atat de negru.

29
Noi
09

Timp

Sunt o tipa obsedata de timp. Tot timpul ma grabesc. Tot timpul intarzii. De cele mei multe ori, culmea, nu din vina mea. Imi calculez tot ce fac pe minute. De multe ori reusesc sa ma incadrez in minutele alea.

Totul in jurul meu se leaga de timp. Daca cei din jurul meu ar stii sa perceapa timpul ca mine si l-ar folosi mai constructiv, cred ca am resusii sa evitam tot. Tot ce nu ne convine, bineinteles. Dar nu stiu. Sau nu vor sa stie. Sau nu le pasa. Probabil nu le pasa. Cui ii mai pasa in ultima vreme?

Postul asta nu are nicio legatura cu starea mea, il scriu aiurea ca sa nu ramana spatiu’ gol.

Tot ce am in cap acum e: Doamne cum s-au pierdut toti, cum i-am pierdut pe toti? Si inca ii mai pierd. Cand?

E gol

27
Noi
09

Daca as fi dezechilibrata emotional ar fi naspa

…dar o sa imi treaca.

Nu stiu cand si cum. Dar sunt convinsa ca inca sunt suficiente de puternica. Acum ma simt de 10 ori mai optimista decat acum 6 ore.

Pentru ca in urma cu 12 ore, eram satula de ideea ca am ramas aproape complet fara prieteni, pentru ca ma simt atat de singura, cum nu m-am simtit vreodata, pentru ca ma asalteaza muncitori pe strada spunendu-mi cum s-ar arunca de pe schela din cauza sanilor mei, pentru ca nu dorm si daca reusesc intr-un final sa o fac trebuie sa ma trezesc la 5:00, pentru ca mi-e incredibil de dor de ai mei, mai ales de mama,  pentru ca imi vine sa plang in statie la 5 aproape fara motiv, pentru ca sunt total iresponsabila la varsta mea, pentru ca mi-e frica de mor de sesiune, pentru ca probabil nu o sa iau carnetul de soferi din prima, pentru ca raman fara bani, pentru ca am senzatia ca o sa raman si mai singura si multe altele.

In ultimele 6 ore sunt mai bine, risc doar sa ma indragostesc foarte rau pentru ca ma simt foarte vulnerabila.  Si cu siguranta sunt foarte vulnerabila.

Cu toate astea, o sa dorm la noapte. Maine trebuie sa invat pentru ca am colocviu, iar, joi, din muschi, vascularizatie si nervi. Probabil nu o sa il iau.

25
Noi
09

Banc

*pac, pac*
Who’s there?
Gigi
Gigi who?
Gigi Becali.

Cel mai sec banc, inventat de noi, la care am ras cu lacrimi. Primul banc cu „pac pac”

23
Noi
09

Si ce?

„You want a worthy adversary?
I’ll give you a worthy adversary.”

 

 

Eu nu ma joc. Eu ma las purtata de joc. Pentru ca imi place sa il savurez pe tot, chit ca ajung sa pierd. Imi asum consecintele. Sunt mai curioasa de ce o sa se intample cand te joci tu cu mintea mea, decat daca m-as juca eu cu a ta. Prefer sa raman si sa ma bucur de specatacol. De ce sa-l stric? Cand pot decat sa-l completez? Vezi sa nu ma plictisesti, pentru ca as fi  tare dezamagita.

– Asta pentru ca nu sunt o adversara oarecare.
-Nu exista adversari.
-Atunci hai sa facem echipa, sa fim parteneri.
– …
-Doar sa nu ajung sa uit asta, iar.
-Imi place cand mi se inchide gura.

 

 

The hunter gets captured by the game„. Si ce daca?

22
Noi
09

10 minute de ne-realitate

Unu din lucrurile care ma fac infinit fericita este sa ajung seara acasa, sa ma descalt la intrare. Sa intru in baie si sa dau in mod mecanic drumu la dus. Ma dezbrac usor cu privirea fixa si imi las hainele pe jos, intr-o nepasare totala. Imi scot agrafele si imi desprind parul. Intru sub dusul fierbinte, las sa-mi curga si sa-mi invadeze trupul gol apa fierbinte, imi simt parul ud pe umeri, inchid ochii, rimelul si tusul imi curg pe obraji si pentru urmatoarele zece minute uit complet de realitatea din jurul meu. Uit de scoala, de familie, de prieteni, de probleme, de insomnii, de jocuri, de frigul de afara, de dorul de mare. E singurul moment din zi cand ma simt singura, doar cu mine si zambesc in sinea mea, pentru mine. Urmeaza minute intregi de visare si de pura imaginatie.

Cand deschid ochii si dau cu ochii de faianta ma trezesc, parca am dormit 10 ore. Am revenit.

 

[„In tine sunt acum foarte putine lucruri obiective. Aproape tot ceea ce crezi este subiectiv”]




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click