Arhivă pentru Ianuarie 2010

29
Ian
10

Pe această cale…

Am asa o chestiune pe blog unde văd de prin ce ţări mi se vizitează blogul. Azi remarcând cu stupoare că printre ţările fruntaşe se află Kuwaitul. Asta insemnând doar un lucru: dragii mei părinti imi vizitează regulat locul meu de vărsare a frustrărilor, interioare, exterioare, ficţionale.

Ce noroc am în viaţa ca am părinti misto şi nu ascund mai nimic de ei. Ce noroc au ei în viaţa că şi-au crescut singurul lor copil bine. Care în afară ca fumează şi bate mult campii nu crează probleme.  Care îşi vede de facultate şi se luptă cum poate cu delăsarea.

Şi acum serios vorbind. Abia astept să veniţi acasă. Pentru că mi-e dor să fac misto cu tata şi să ne uităm pe Discovery la toate tâmpenile de emisiuni posibile şi imposibile şi să le comentăm. Mi-e dor de mama care îmi dă pumni în cap constant şi imi aduce aminte de lucrurile cu adevărat importante. Şi am un chef nebun să-mi recapăt libertatea si dezinvoltura pe care le am când sunteţi voi aici.

Număr zilele pâna pe 7 mai.

(Da, îmi iubesc parinţii exagerat de mult şi sunt singurele persoane de care sunt cu adevărat dependenta 100% şi tot ce fac în viaţa fac pentru ei )

Anunțuri
28
Ian
10

Ca să par complet nebună, în caz că a avut cineva vreun dubiu

Evident că fac orice altceva în afară de a citi la genetică. Promit să o fac mai bine după ce scriu şi postul ăsta. Da stiu, e al 2-lea pe ziua de azi.

De caţiva ani încoace păţesc o chestiune. Anume, când creez o legătură mai apropiată cu cineva, reusesc să preiau stări, gânduri sau trairi. Sunt un fel de telepat neînteles. Cele mai frecvente sunt ideile celuilat sau imagini şi durerile de cap. Merge de minune de obicei când mă aflu lângă persoana in cauză. Sau merge aproape la fel de bine când am contact cu ea într-un fel. Citesc ceva de la persoana respectivă, vorbesc la telefon, am un obiect. Un contact de orice fel numai ca pe durată mai scurtă.Sau nu. Depinde, e foarte diferit de fiecare dată. Cel mai bine o am cu mama, e aproape inuman.

Mi s-a spus de nenumărate ori să ies din minţile oamenilor. Sau pe alţii reusesc să îi sperii un pic. Nu e ceva ce pot controla prea bine. Cu timpul am mai învăţat ce să fac şi poate chiar cum să o fac. Dar de cele mai multe ori mi-aş dori să nu mi se intample asta.  Pentru ca niciodată nu preiau lucruri bune si dacă se întâmplă, e doar o excepţie majoră. Oricum e testată si paratestată. De mine sau remarcată de prieteni de-ai mei.

Şi in trecut am fost „provocată” la diverse situaţii. Caremi-au pus la încercare auto-controlul. Mi l-au dus la maximum chiar.

Nu ştiu exact de ce scriu chestia asta aici, dacă n-am scris-o atâta vreme. Dar azi a fost o zi ciudată. Parcă am primit extrem de multe stări şi imagini. Toate diferite intre ele. Foarte diferite, extreme chiar. Uneori sunt ale mele, uneori alte altcuiva, uneori contopite între ele. Dar oricum am o stare fizică absolut oribilă. Mă oboseşte teribil.

Am o poftă groaznică să fumez.

28
Ian
10

A heart that hurts is a heart that works

Am început prost ziua. Foarte prost. M-am trezit cu o stare de anxietate fabuloasa. Mi-e rău, fizic, psihic. Mai mult fizic. Aşa cum mi-a fost ieri, aşa cum o să îmi fie şi mâine. Bag în mine ecleruri cu ness si vreau să-mi fac nişte chipsuri cu branza topită şi smântână.

Încerc să mă determin să-mi citesc la genetică. Am examen în 4 zile. Cu puţin mai mult efort s-ar putea să şi reuşesc.

Sunt moleşită si dependentă de melodia asta asta:

27
Ian
10

Şi o să mă doară sufletul

Mă chinui să scriu postul ăsta de mai bine de trei ore. Ştiu exact la ce vreau să mă refer, dar nu stiu cum să o fac. Am lacrimi în ochi dar gândurile nu mi se schimbă. Pentru puţinele dăti din viaţa mea, îmi doresc să schimb realitatea. Realitatea ce mă inconjoară, mă doboară şi îmi arată că viaţa e de fapt despre altceva, nu despre ce am trăit până acum. Îmi arată că avansez, cu voia mea şi ajung să fiu inţeleasă decât de cei care avansează cu mine. Nu mă mai comport ca la 16 ani, pentru că nu mă mai simt ca la 16 ani. Şi sincer, nici nu mai vreau să am 16 ani. În ciuda a tot ceea ce ziceam înainte. Mă simt excelent la 20. Pentru ceea ce fac, pentru cum mă comport, pentru cum mă îmbrac, pentru efortul depus. În fiecare zi îmi multumesc pentru ceea ce sunt şi cred de azi nu o să mai las pe nimeni să mă facă să mă simt vinovată pentru asta.

E ciudat cum unii trec peste etape din viaţa si alţii răman pe loc. E interesant de privit cât timp rămân acolo şi când se trezesc la realitate. E aproape ilar de privit. Mai ales punctul culmimant, poate deveni o adevarată operă de artă.

Nu mă simt bine, dar nici rău. Am stat toată ziua cu acelaş gând, incercând să imi găsesc niste răspunsuri. Le am. Intrebarea e: am de gând să le şi accept? Am dubii. Dar le am degeaba. D-aia nu e bine să+ti bagi sufletul in oala cu rationalul. Reusesc uneori să uit asta. Sau am mici scăpări. Dar suficient de mici încât să le acopăr.

Probabil cel mai greu e să ti se spună adevarul, să ţi se arate sau să îl vezi singur. E chiar mai greu decât să il accepti. Pentru că până la acceptare, trebuie să il suporti.

It’s a matter of time before I close the door and never look back.

Va urma…

26
Ian
10

Să zicem că m-am plictisit

Să zicem că in fiecare zi mă afund mai mult în ceea ce fac. Să zicem că nu mai am chef de nimic altceva. Şi culmea, nu mă simt deloc vinovată pentru asta.

Să zicem că în fiecare zi realizez că sunt tot mai plictisită de lucrurile care înainte poate mă încântau. Să zicem că nu mă prea interesează aspectul.

Să zicem că realizez in fiecare zi cum îmi pierd timpul de pomană. Să zicem că asta mă lasă mai rece ca temperatura din zilele astea.

Sunt mai plictisită şi mai nepasătoare decat dacă m-aş uita la o emisiune Noră pentru mama.

Lucrurile astea nu sunt de scris pe blog, nu sunt de citit pe blog. Le poţi vedea când te gândeşti la mine, când nu te gândeşti la mine, dar mai ales când te uiţi la mine. Ce vezi când te uiţi la mine? Pe lângă propria ta imagine.

Dependenţa de rutină, obisnuinţa mă tin pe loc.

"Gandeşte-te la ce e important. Gandeşte-te la momentul când o să termini şi o să depui 
juramânt"
22
Ian
10

„Îmi vine sa mă omor”

E o vorbă nouă, acum scoasă de o saptamană.

Mă simt de parcă aş fi în sesiune de mai bine de doi ani. Sunt complet nedormită. Mă rog, nu complet, dar pot să mă laud cu 15 ore de somn din ultimele 120. Şi culmea, am dubii şi pe alea. N-am apucat să-mi dau toate examenele practice încă, se prelungesc până săptămâna viitoare. Pentru mâine am 14 planşe de embrio de învăţat şi nici măcar nu m-am apucat. Pentru că am fost chemată degeaba să-mi dau examenul practic la biofizică. Complet degeaba. Dupa două ore de stat pe jos pe hol, cu referate, caiete, cărţi şi alte minunăţii ni s-a spus să vedem a doua zi. Nici nu l-am dat şi am pierdut 5 ore de învătat.

De precizat că teoretic sesiunea pentru mine nu a început. Luni e primul examen, anato, la care n-am nici cea mai mică sansa.

Sufăr rău. Sufăr extrem de rău.

Şi parcă n-ar fi suficient că sunt mai stresată ca niciodată, azi in drum spre facultate, in 783, am avut două optiuni să stau jos să-mi mai citesc ceva înainte să ajung la facultate. 1. Langă 2 femei mai tuciurii, cu doi puratei sau 2. un nene care dormea. L-am ales pe nene. Păcat ca după 3 minute am constatat că duhnea a alcool rafinat într-un mod aproape fabulos.

Mă simt obosită şi visez la dormit aproape continuu.

Nu mă omor eu dar cu siguranţă sesinea asta o să mă omoare.

In concluzie: e 22:45.

20
Ian
10

Frig

Mi-e frig. Mi-e atât de frig.Mi-e frig cu totul.

Am mâinile reci. Eu niciodată nu am mâinile reci. Nu atât de reci.

Urăsc iarna şi frigul. Vreau să se oprească iarna mai repede. Vreau să mă trezesc dimineaţa şi să vad soarele cald pe geam.

Am nevoie de căldură. Căldură afară, căldură sufletească.  Simt cum mă sufoc.

Vreau primăvara, soare, să văd cum prinde Bucureştiul culoare.

Astenie.

Căldură. Simt nevoia de căldură.

Oh I’ve been running all my life
I ran away, I ran away from good




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click