Drog

Stau pe fotoliul ăsta şi mă simt lipsită de putere. Mă uit la tine, cum duci tigara la gură, cum tragi fumul toxic din ea şi cum scrumezi. Mă uit la venele de pe mâna ta, cum sunt tot mai evidenţiate, mă uit la ele si mă hipnotizează, le văd cum pulsează, sunt fascinată şi nu-mi pot lua ochii de la ele.

Dar îmi rupi gândurile aşezându-te în faţa mea. Mă las pe spate şi te privesc. Te privesc şi nu mă satur. Mă privesti fix, fară expresie, zâmbesti. Nu pot să mă abtin şi mă aplec spre tine şi te sărut. Sunt iar hipnotizată. Îti simt mâna în părul meu şi mă afund şi mai tare.

Mă iei în brate, mă ridici şi ne mutăm în altă parte, în altă lume şi totuşi în aceaşi cameră, aceaşi cameră care îmi e tot mai familiară. Muzica de pe fundal mă face să-mi pierd memoria, mintea, închid ochii şi îmi aşez mâna in dreptul inimii tale, simt cum pulsează, prin pilea ta, cum îti vibrează costele, simt cum îmi traverseaza mâna, antebraţul, braţul, cum îmi vibreaza centura scapulară, imi pătrunde prin craniu si îmi invadează creierul.

Pulsează. Pulsează. Pulsează. O aud.

Imagineaţia mea se contopeste cu fiecare bătaie, timpul din jurul meu se opreste. Plutesc şi mă zgudui la fiecare impuls.

Îmi mângai obrazul, deschid ochii larg şi trag o gură mare de fum din cameră.

Euforie

Mă simt euforică, Îmi toarce pisica in braţe. Mă simt amorţită. Mă simt fericită.

Zâmbesc tâmp.

Nu-mi simt degetele. Zâmbesc tâmp.

Pisica asta are ochii verzi.

Euforie.

Am un creier dependent de zahăr. E fericit când îl gustă.

Creierul meu e dependent de multe.

„Care e comoara noastră dacă eu am cheia la gât si tu lacătul la tine în piept?”

Sifilis între vocale

Din categoria eram retardaţi şi încă mai suntem dar nu ne pasă. Şi ce face Messengerul din tine noaptea:

Я: peretii meselor din sifonierul de pe balcon

.Kiru .: sifonierul telefonului unchiului schiop?

.Я: si i-am zis „n-ai buzunare, scoate-ti mainile din cur”. si-a cazut

Kiru .: s-a dus la macelarie a urlat in cazanu de fasole daca e fericit

.Я: crek imi deschid un magazin de sosete

Kiru .: faci o colaborare cu mine la suruburi

.Я: ar fi bune niste suruburi pt sosete

Kiru .: se prind mai bine de masina de tuns iarba

.Я: si erau astia mai slabii in fata, stii

.Я: nicu a lu’ marioara, astia

.Я: toti baieti

.Я: si n-a mai venit haladitu ma

Kiru .: si le-am zis sa sara-n sus, sa cada-n cur

Kiru .: nimic n-au priceput ca nu se mananca ciorba cu fierastraul

Kiru .: (am ceva de muncitoare in atelier in mine, vreo pasiune neexplorata)

.Я: cand eram mai tanar, la fabrica de scoici, mai aduceau baietii niste superglue sa prindem morsele tinere

.Я: ba da’ ai vazut ce-au crescut copacii aia?

.Я: incredibil cum dai zoom si dispare peretele

Kiru .: s-a dus maniacul la stanga pe strada in sus

Kiru .: am uitat ca ion 3 vaci n-are material rulant

.Я: spanacu ca spanacu, dar ce facem cu deportivo alaves ca au pierdut in deplasare si vorba aia, cand ploua n-avem lapte la pachet

Kiru .: si cand i-a cazut parul, dar nea george era campion mondial la scufundari, dar a uitat ca apa vin nu se facea, coreenii sunt comunisti totusi

.Я: pai cand i-am adus punga de suc, a inceput sa plange ca n-are ciment pe marginea castronului si nu ca nu i-as fi dat o alga doua dar de cand si pana unde zboara taromul peste desertul atlantic?

Kiru .: pai i-am zis sa faca sifon la postav, dar vine cutremurul si nu se face jar din canepa, doar la paraul rece, unde mananca lumea melci si femeile joaca barbut, ca in evul mediu cantau lautarii la orga magnetica

.Я: si apoi e liniste. si poc! a sarit nevastuica

Kiru .: nebunia se lasa la parlament!

.Я: gusa ai tu, fraiere!

.Я: capsuna mica si scobita, te-am scuipat direct in..

Să vină vara!

Azi a nins iar. Iar. Iar. Iar. M-am săturat ca de mere acre. Să vină primăvara. Să vină căldură.

Vreau la mare. Plec la mare. Nu mai astept nicio vară. Nici mai-ul nu-l mai aştept. Plec la mare.

Te văd Suli, aici pe Pandora

Azi am văzut faimosul Avatar. Şi trebuie să recunosc sincer şi cu mâna pe inimă, că un film mai prost ca ăsta n-am mai văzut de multă vreme.

Dupa primele 10 minute mă gândeam serios să mă sinucid şi nu pentru a ajunge pe Pandora.

Pe scurt:

Un bărbat invalid, Jack Sully, Suli pentru mine,  care habar nu avea de el urma să facă treaba unui nene care se pregătea de 3 ani. Cei din jurul lui având grijă să îi reamintească la fiecare 30 de secunde că se află pe Pandora. Nu oricunde, chiar pe Pandora. Da, aici, acolo, pe Pandora.

Îl bagă într-un corp de giganto-pisică-ceva albastru şi îi dau drumul pe, evident, Pandora. Aici se întalneşte cu o giganto-pisică-ceva, de care se îndragosteste evident. Se suie pe el niste meduze sacre asta determinand-i pe toti giganto-picici-ceva albastri să îl învete absolut toate obiceiurile lor (ca să îi manipuleze să se mute în altă parte, că stăteau pe nişte pietre preţioase).

Învată el toate alea, cum să îsi bage coada-tentaculă în cai şi păsări ca să facă o conexiune cu ele. Şi-o şi trage cu giganto-pisica-ceva de care e îndrăgostit, tot prin coada-tentacula.

La final, după ce se hotărasc ăstia albi ai nostrii să îi radă, descoperă tribul de giganto-pisici-ceva-uri, cu stupoare că Suli i-a minţit. (Ei na?). Suli se dă totuşi de partea lor şi îi inving pe pămanteni cu suliţe pe păsări. Toate astea pe Pandora, timp de 3 ore.

Fin

Trebuie să recunosc sincer, că finalul nu îl ştiu prea bine dat fiind faptul că aproape m-a luat somnul.

Orice dialog e făcut de/ pentru retardati cu bale pe barbă.

Eu nu l-am văzut in cinema, ci acasă. Am considerat că un film bun trebuie să fie bun şi pe monitor, dacă tot e asa bun. E o tâmpenie fără margini. Chiar fără margini, e atât de prost că mai bine mă dădeau cu capul de o bordură 3 ore şi cred că aveam de căstigat mai multe.

Mi-e groază când mă gândesc la toată lumea aia care consideră ăsta un film bun.

Animaţie pentru oameni mari

Cine a zis că animaţia e doar pentru copii? M-am uitat la un film de animaţie, care m-a impresionat enorm. Emoţii si lecţii de viaţa într-un film fabulos.

Mary and Max.

P.S. Cu bune, cu rele, am terminat sesiunea. De 2 zile lenvesc. Am chef de multe filme, o carte buna si mult ceai.

Puisque je sais qu’un jour nous gagnerons à devenir fous

Cred că iar o iau razna. Cred că o luăm razna toţi. Dar nu încă. Suntem între nebunie şi realitate.

Drumul către destinaţia finală abia a început. Coşmar. Agonie. Depresie.

Drumul e mai abominabil decât destinaţia în sine. Realitate deformată. În colţuti. În curbe.

Realizarea e mai dureroasă decât înconştienţa. Totul se clatină. Totul se dărâmă. Câte un pic.

Mă îndrept către demenţa. Catre fapte lipsite de gravitate. Ne îndreptăm.

O să râd. O să râd de voi toţi. O să râdem de voi.

N-am nevoie de o cămasă de forţa. Am nevoie de mai multă imaginaţie. Mai multă viziune asupra lumii deformate.

O să râd de voi când o să ajung acolo, pentru că o să mă plictisiţi cu normalitatea vostră.

An

Azi fac un an de când m-am mutat pe wordpress, asa că azi sărbătoresc un an de blog. Un an din care practic doar 5 luni au fost active, dar hai să il considerăm un an plin. Nu e mare lucru de precizat. Nu posed cine ştie ce cititori şi nici nu e un blog prea cunoscut. Nici nu-mi doresc să fie, m-aş simţii ciudat să îmi cunoască prea multă lume frustrările. Şi aşa în majoritatea timpului nu sunt conştientă că este citit şi de alte persoane. Să zicem următoarele:

• Le multumesc celor 5 vizitatori fideli.
• Blogul are in jur de 70 de vizitatori în medie pe zi. În ultimele luni. Aşa la ochi.
• Până acum a făcut 11, 696 de vizualizări.
• Cel sus a ajuns pe ZeList  pe locul 3245 (sau ceva asemănător)
• Cea mai aglomerată zi a avut 210 vizitatori.
• Şi deliciu, ce au căutat oamenii şi au nimerit aici:

-blog kiru
-studentie
-migrene aterizare avion
-lipsa de personalitate
-alunelu hai la joc
-misoginism versus feminism
-cobe underfest 4
-o bere nu costa mai mult de 10 000 de le
-mam indragostit de un baiat tampit cand
-cand se supara un barbat pe tine, cum se
-scrumul de tigara la flori
-ti-ai dorit sa iti vezi sotia fututa
-blog sucit glezna
-melodia doi barbati se caca
-cum se fute o femeie gravida in 9 luni
-autoportret intr-o oglinda sparta divert
-barbatii regreta despartirile de iubite
-desene de iarna
-kiru gina
-buze amortite
-ce ma enerveaza
-rizi de te pisi pe tine
-cea mai tare aberatie
-puls cu intreruperi

E bine, erau în temă.

Probabil o să vă plictisesc încă un an cu prostiile mele, cu posturi si mai lungi si aberaţii cat cuprinde blogosfera.

În continuare vă las cu o melodie absolut genială:

Fata cu multe căni

Am 5 căni pe birou in momentul ăsta. Da, 5 căni. Şi un pahar.

Una de dimineată, plină ochi cu cafea. Cafea pe care mi-am băut-o în curte cu ţigară. A ajuns înapoi aici.

Una tot cu cafea, de la prânz. E cana de poftă.

Una e mare, cu o gură largă, adâncă. Cu supă. Îmi place să beau supa la plic dintr-o cană maaaare.

Una e cu lapte. Beau zilnic un pahar de lapte.

Una e cu un 3 in 1, încă mai e jumate. Probabil va ajunge cu un chiştoc de Marlboro in ea.

Paharul e de suc de portocale făcut de bunica mea zilnic. Şi pe ăsta il consum zilnic.

Pe biroul meu se mai află: în jur de 20 de pixuri, niciunul nu imi aparţine. Un CD. 2 telefoane. Napolitane. O şiurubelniţă. Un capsator. Ochelarii de vedere. 2 creioane mecanice. 5 caiete. Multe foi cu teste grilă. O oja albastră. O pensulă (?), o forfecuta si o pila, o oglindă, un anticearcăn, un ruj, un ceas, un maimuţoi de pluş, o bentiţă şi un sul d-ăla de luat scame/păr de pe haine.

Biroul nu e prea mare si mă întreb de ce mai e loc.

Behind every successful woman... 
is a substantial amount of coffee. 

Migrenă

Sunt persoana cu cele mai dese, abominabile migrene din câte cunosc. Simt cum ceva ascuţit îmi patrunde prin dura mater, arahnoida si pia mater direct in encefal. Mă trezesc dimineata cu ea si nu mă mai lasă nici cu cele mai puternice pastile, nici dacă stau în pat, nici dacă mă dau cu capul de toţi pereţii din casă si pereţii caselor vecine.

Sunt palidă, nu pot să îmi ţin direcţia când merg, mă simt înfiorător. Cel mai rău e când trebuie să mă deplasez să-mi scot o carte de grile pentru examenul de biofizică. Si jumate din ce am scos nu poate fi citit fiind probabil scanată cu cel mai vechi scaner din lume.

Când calc, simt cum îmi calc în picioare creierul, cate un pic mai rău de fiecare dată. Mă deranjeasă tot, lumină, zgomote, vocea cuiva, prezenta cuiva. Totul este deformat, propriul meu parfum mirosind pentru mine a vin ieftin.

Am fost la doctor in trecut, banunindu-ma de o tumoare bine asezată. Dar nici vorbă, nu mi-au gasit nimic decăt o tensine scăzută.

Faptul că sunt capabilă să scriu acum se întamplă doar după mult oxigen, cateva pastile si  multă obişnuiţa. Pe lânga dorinţa de a mă plânge.