Arhivă pentru Noiembrie 2011

27
Noi
11

uite asa

Ma comport ca un barbat. Slava cerului, doar in interior.

 

Anunțuri
26
Noi
11

177

Sunt relaxata. Am avut o zi de leneveala feroce, am dormit 10 ore fara intrerupere azi-noapte, am mancat numai prostii si am fumat doar 4 tigari.

Sunt in cea mai neutra stare posibila. Nu am niciun motv, de fapt, daca mi-as lua motivele in seama din ultima saptamana, ar trebui sa fiu: deprimata si anxioasa, daramata de-a dreptul. Si eu sunt relaxata, calma si lipsita de orice sentiment.

Ca un criminal, fara sentimente, ma simt. Nu inteleg de ce, de ieri dimineata am starea asta si cred cu tarie ca nimic din jur nu va schimba asta. Probabil ma insel si in cateva zile, cel mult, imi voi reveni.

Ce anume ma determina sa fiu asa acum? N-am nici cea mai vaga idee.

Ma intreb daca de fapt asa sunt eu, in spatele entuziasmului, in spatele tristetii, in spatele oricarui sentiment care m-a bantuit in ultima saptamana. Sa fi mers totul dinspre superficial spre profund?

Sau poate doar functionez eu invers.

24
Noi
11

Hai ca merge

Imi retrag cuvintele, am dormit 2 ore in seara asta, am visat ca inotam intr-o mare de pufuleti si era vara. Sper sa dorm in continuare, asa bine si frumos. Sunt asa de incantata ca aproape ca nu-mi pasa de testul de maine de la semiologie chirurgicala. Uitasem ce bine e sa dormi.

Noapte buna si bonjour.

P.S.  Acum cateva posturi ziceam asta: „Sunt speriata de bombe, subconstientul meu asteapta o tragedie. Visez avioane prabusindu-se in cladiri inalte.” Zau ca le am.

24
Noi
11

03:18

Insomnia se tine ca super-glue-ul de mine de vreo 10 zile. Incepe sa-mi placa, 3 ore de somn pe noapte, 21 pe saptamana.

Imi rasuna in cap asta:

23
Noi
11

Doamne fereste

Atitudinea mea din ultima vreme este inacceptabila. Am stat azi in drum spre casa si am realizat ca tot ce fac este contrar naturii mele, ca m-am dezasamblat in multe bucatele imprastiate, pe strada, pe sub pat, prin parcuri, prin facultate; bucatele care separat, functioneaza prost.

Situatile in care ma tot pun, modul meu de a actiona sau de a reactiona sunt nefiresti, sunt de nerecunoscut.

Cum sa ma comport asa? Eu? Cea rationala, cea miserumpista, cea rece, cea care taie in carne vie?. Sa-mi fi pierdut mintile definitiv?

Am mai patit asa acum vreo 3-4 ani, atunci am dat vina pe varsta, acum dau vina pe mine. Am promis ca ideile fixe, entuziasmul feminin specific nu imi vor acapara viata, niciodata, ca nu ma voi topi la cacaturi, ca nu voi.. Mi-am pus rationamenul intodeauna pe primul loc.

Nu am totul asamblat, dar in seara asta imi dau reset, parol.

Nu inteleg de ce am senzatia ca cineva ma fugareste constant. Nu fac decat sa ma grabesc, spre nicaieri. Fac exact opusul a tot ce as sfatui pe altcineva sa faca, ce as face eu in mod obisnuit. Cred ca am nevoie sa nu ma plictisesc. Cand de fapt cred ca sunt deja plictisita.

Hai stare ambigua, misca-te si fa-ma sa pricep.

Si totusi:

20
Noi
11

Nu stiu ce e cu mine

Tremur din toate incheieturile. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce s-a intamplat cu mine. In seara asta am pierdut tot. Nu simt ca am castigat nimic. Am creierul in stare de soc. Am mintea amortita. As scrie raduri pline de ce simt, daca as avea ceva in interiorul meu care ar putea defini ce sunt. Incerc sa ma conving ca nu sunt o javra, incerc sa ma conving ca n-am stricat tot ce era bun in viata mea, incerc sa ma conving ca mai e ceva acolo. Incerc sa ma conving ca mai am suflet. Nu pot sa ma gandesc decat  la un dead line. Nu pot sa ma sa-mi gasesc rationamentul. Nu am unul, nu m-am confruntat cu asa ceva niciodata in viata asta. Sa imi pierd rationamenul, nici n-am crezut ca e posibil asa ceva. N-am raspuns pentru nimic. Am creierul gol.

M-as ierta? In momentul asta in niciun caz. Nu sunt buna de iertat. Nu sunt buna de nimic. Am reusit sa distrug in cateva ore tot. Am castigat ceva? Nu stiu, efectiv nu am niciun raspuns pentru nimic.

Singurul lucu pe care poate il simt acum, real, este tremuratul,nu e de frig, dar nu e nici de la tempertatura camerei. E din SNC. am creierul blocat. Nu pot sa ma gandesc. Inca sper sa ma trezesc dintr-un somn profund, dar nu se intampla.

Asa a fost sa fie? Asa s-au aliniat astrele, zeii, planetele, muntii si marile, ca sa se intample?

Am nevoie sa ma regasesc. Sa stiu ca totul va fi in reglua si sa pot merge mai departe. Sa stiu ca nu sunt o nesimtita care a mutat totul cu dosul in sus si a pierdut tot ce avea.

Am nevoie sa imi limpezesc mintile. Bateam campii acum cateva saptamani ca totul e prea clar. Acum totul e ca o zmoala.

Sunt fericita? Hai sa fim seriosi, Sunt doar imbecila.

 

 

13
Noi
11

inTimiTA.TE

Ce week-end linistit. Chit ca trebuia sa nu fie.

Aseara am fost la primul vernisaj al prietenei mele Andra. Am baut vin, am schimba cateva vorbe, am fumat cateva tigari, am felicitat-o pe ea pentru realizare. Un eveniment reusit intr-o mansarda frumoasa din cadrul galeriei Art Yourself.Imi pare rau ca n-am luat si eu initiativa sa chem lumea sa vada proiectul ei,  inTimiTA.TE , o combinatie armonioasa intre fotgrafie si poezie.

O felicit inca o data, pentru ce a realizat pana acum, ai 19 ani si drumul e deja pavat, draga mea.

(http://www.modernism.ro/2011/11/12/intimitate-expozitie-de-fotografie-art-yourself-gallery/)

Poza cu artista:




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click