Arhivă pentru Ianuarie 2012

13
Ian
12

Celălalt

Am stat azi şi m-am gândit la ce înseamnă să îl cunoşti pe „celălalt”. La momentul incipient al unei relaţii, cât de puţin te cunoşti, cât n-ai nimic în comun dar trăieşti într-o fantezie totală.

Că este vorba despre sentimente nemaiîntâlnite cu impresii greşite sau gânduri negative.

Problemele încep întotdeauna din necunoaştere. Mai ales pentru că nu poţi ştii niciodată ce e în mintea celuilalt. Pentru că nimeni nu o să îţi arate exact ce conexiuni face în căpşorul lui, oricât de direct ar fi. Pentru că tu la rândul tău eşti mai paranoic decât un schizofrenic şi încerci să fi cu 27 de paşi înaintea celuilalt. Pentru că toate acţiunile celuilalt sunt interpretate de tine în 13 feluri diferite şi viceversa. E o cursă, e un joc, pe care dacă unul nu are aceeaşi dorinţă ca tine să îl joace, se va pierde. Sau poate fiecare tine pentru el ce ar băga în joc, din teamă?

Vorbitul aici despre relaţii nu e chiar punctul meu forte, exprimarea din seara asta e mai proastă decât în celelalte zile proaste. Dar mă uit în jurul meu sau chiar la mine în trecut şi mă gândesc la cât se poate pierde din cauza fricii, orgoliului sau a nepăsării. Sau poate toţi doar aşteptăm ca celalt să facă următorul pas? Sunt convinsă că oricine, o dată s-a întrebat: Ce ar fi fost dacă făceam altfel? Sau oare celălalt o vrea sa facă altfel?

10
Ian
12

.

Ştiu, ştiu, am promis că vin cu un post interesant la începutul anului, dar dacă cineva a fost atent vreodată pe blog, era de aştept să nu fac aşa ceva atât de curând.

Ar trebui să fiu ocupată cu sesiunea care teoretic începe peste o săptămână, dar practic a început deja. Evident că nu fac nimic, îmi petrec timpul pe 9gag sau uitându-mă la vreun serial. Poate nu în totalitate, dar în mare parte.

Voi intra în panică, mai repede decât curând.

Ce e frumos în ultima vreme, lăsând de-o parte lenea care m-a doborât, e faptul că am toate instinctele la locul lor, în mare parte sunt eu, cea din totdeauna, pe de-o parte sunt mai calmă. E frumos să te detaşezi. Pentru o perioadă, cam măricică pentru gustul meu, mă cam pierdusem în spaţiu, ajungând acum să nu înţeleg de ce am reacţionat aşa. Mai ales că motivele erau fabuloase, o ştiam atunci dar probabil mi-a plăcut să mă complic singură. Am aşa un obicei când mi se pare că totul merge bine, să găsesc primul motiv care îmi iese în cale, să mă leg de el, să îmi fac viaţa mai grea, să dau din coate mai tare ca o babă în autobuz pe timp de vară, să îmi pun enşpe mii de întrebări la care vreau să îmi răspund singură, dar nu reuşesc niciodată. După toată echilibristica asta, să îmi revin brusc, să mă scutur de praf, să mă uit în spate şi să mă întreb „de ce?”. De ce reacţionez aşa când în final ştiu că o să îmi întorc spatele la orice am gândit în perioada asta nebună şi o să vreau să fiu din nou la locul meu cu temperatura moderată?

Cred că răspunsul are tot o întrebare: Dacă nimeni nu-mi complică viaţa, de ce să stau degeaba, nu?

02
Ian
12

Ceva se misca

Sunt intr-un club. Bateria la telefon ma lasa. Sper sa termin de scris. Daca nu salvez si pun maine.
Vacanta asta, ziua asta, poate doar seara asta, m-au facut sa realizez prea multe. Sunt intr-un punct in care am realizat prea multe. Sunt coplesita, periculos de coplesita.
O data cu anul asta, am trecut un prag. Ignoranta poate m-ar face mai fericita.
E mai greu decat mi-am dorit, poate. Dar e mai frumos decat ar trebui.

Nu e trist ca scriu dintr-un club?




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click