Somnolenţă. Febră. Tuse. Unde mai adaugi 3 săptămâni de insomnie şi o masă pe zi. E de mirare că mai sunt capabilă să scriu. Încerc să dorm, nu reuşesc. Încerc să mănânc, nu pot.
Stare psihică? Neutră. Încerc să interacţionez, fără succes. În cel mai scurt timp voi înceta să mai încerc. Sunt plictisită de tot ce mă înconjoară.
Cheful de a face orice – îl declar nul.
Mă simt totuşi, atât de liniştită. Aproape că aş vrea să fie ceva care să îmi atragă atenţia, cu adevărat. Să îmi umble prin gânduri, să mă mobilizeze.
Nimic.
Aberatie 
0 Răspunsuri to “Nimic”