Arhivă pentru Aprilie 2012

18
Apr
12

Sinceritate.

Cuvânt greu asta. Sinceritate. Sinceritate debordantă. Asta sunt. Asta fac. Mai devreme sau mai târziu, voi scoate adevărul pe gură, fără să gândesc prea mult. Nu pot trăi cu vinovăţia unei minciuni, unui secret care mă priveşte personal. Nu pot, efectiv, să ţin în mine ceva ce ştiu că nu are importanţă, că nu a contat pentru mine, de o persoană la care ţin. Aşa cum nu pot să mă abţin de la o opinie personală.

Mi s-a spus că asta e tărie de caracter. Mi s-a spus că e o tâmpenie. Indiferent de situaţie nu pot să mă abţin. Sinceritatea asta idioată mă baga în rahat până la gât, dar face parte din mine. Uneori îmi pare rău că am zis ceva, alte ori mă scăpă de o presiune sufletească.

Nu e ca şi cum îmi pare rău neapărat de acţiunile mele, dar mă sâcâie atât de rău, atât de puternic încât vine un moment când explodez, spun tot, sper eu, fără regrete, până a 2-a zi. Dar apăsarea unei minciuni e de o mie de ori mai rea decât păstrarea unui secret faţă de cineva la care ţin sincer.

Asta e o greşeală, să fiu sinceră? Din păcate, de cela mai multe ori, se dovedeşte a fi. Ajung să dezamăgesc, să rănesc, să distrug visuri, speranţe şi multe altele. Prin sinceritate.

Dar sunt construită de aşa natură, încât să nu mint. Culmea şi ironia sunt că sunt capabila să mint atât de bine. Atât de bine că poate deveni patologic instantaneu. Mi-ar fi atât de frică de mine, încât am ales calea sincerităţii.

Îmi dăunează? De cele mai multe ori. O să mă opresc vreodată? Niciodată. Oamenii nu se schimbă. Niciodată.

Poate postul din seara asta nu prea are sens. Dar m-am culmea, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt optimistă, am avut o seară frumoasă. pe care nu o voi uita prea curând. M-am deconectat şi m-am simţit atât de bine, cum n-am crezut că o să mi se mai întâmple.

 

Anunțuri
04
Apr
12

Primavara

Eram pe cale sa scriu un post despre cat de binedispusa sunt din cauza soarelui cald din dimineata asta. Cand a explodat roata autobuzului in care ma aflam iar acum sunt plina de nervi.
Incredibil cum o fractiune de secunda mi-a stricat complet ziua.
Poate exagerez, dar tot am intarziat cobsiderabil la facultate.
Stau in statie langa un pod de la Baneasa, soarele rasare usor din spatele lui si e tot cald.
Cred ca o sa fie o zi frumoasa.
Sper sa fie o primavara frumoasa, mult asteptata. Ce va fi urmata de o vara cat mai plina si mai senina.
Imi era dor de caldura.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click