14
Iun
12

Adevăr

A se citi ca o poveste pentru copii.

Ai capul gol şi plin de paie? Te crezi cult, deştept şi bun? Vrei să pari potent dar n-ai cu ce? Îţi alegi minore să nu se prindă? Toţi prietenii tăi o ştiu dar le este jenă să ţi-o zică? Visezi la muzici şi cai verzi pe pereţi?

Înseamnă că eşti ratangiul care şi-a permis prea multe. Ai mintea unui copil care crede că „să faci muzică din mouse” e un fel de talent. Scoală nu, muncă nu.Şi eşti nedezlipit de băieţii de la bloc. Toate gagicile te lasă că eşti incapabil să satisfaci o muscă, sau că eşti cât o muscă, nu mai ştiu exact, dar ideea e cam aceeaşi. Eşti din ce în ce mai frustrat. Adevărul e că şi eu aş fi în locul tău. Să nu fiu bun de nimic, să mi se spună că o am mică, să mă bârfească toţi prietenii şi după să cred că îmi sunt apropiaţi. Să ştiu că mă îndrept spre nicăieri şi că în câţiva ani probabil o să dau în cap pentru o pâine. Să ştiu că am fost părăsit de o femeie pe care o iubeam pentru că îi eram inferior, fizic, intelectual. Să am replici de agarici. Faci umbră pământului degeaba băiete.

Ştii ce e cel mai penibil? Să nu te vezi cu adevărat. Să fi un coate goale, viitoarea talpă a ţării dar să te crezi puternic. Asta te face mai redus decât îţi poţi imagina. Şi ştii cum te simţi tu în adâncul tău? Chit că n-ai recunoaşte-o? Să te gândeşti că de fiecare dată când deschizi gura ceilalţi din jurul tău văd cât eşti de redus.

O să faci mişto? O să te crezi mai deştept decât postul ăsta? O să încerci să o dai p-a cu „Coaie ce ce ratatăăă, ce atenţie îmi dăă! S-o crede vreo doamnă? Ce deşteaptă se crede ea mă”. Sau orice altă asemănare. Fiind atât de prost, eşti şi previzibil. Sau ar fi interesant să faci scandal cu băieţeii tăi de cartier. Sau o să faci pe indiferentul, dar amândoi ştim că nu e aşa. Şi mă repet, nu doar noi doi.

A da, că aici voiam să ajung, dacă ai impresia că empatizezi cu situaţiile altora, că eşti la fel, că înţelegi. Află că un involuat ca tine nu are cum să priceapă. Cât timp nu eşti tu în situaţia mea nu ar fi trebuit să îţi permiţi sau măcar pentru că am fost prieteni atâţia ani să mă fi întrebat ce s-a întâmplat cu mine. Noroc că cine trebuie să mă înteleagă a facut-o. Atâta vreme cât îmi stiu proprile mele greseli, mi le-am recunoscut, am luat o anume decizie ca să nu mai chinui pe cineva lângă mine, nu te privesc lucruile astea pe tine. Tu esti un nimeni care are foarte mult timp liber şi frustrare adunată şi ţ-ar fi si greu să înţelegi lucruri elementare. Dar dacă tot ţi-ai permis să mă judeci, m-am gândit că ar fi bine să-mi împărtăşesc şi eu părerea, măcar aşa de amuzament. Ca să îţi dau motiv să mă desconsideri, măcar.

Bine, pa.

UPDATE: În caz că te întrebai de unde ştiu, lumea e mică.

Anunțuri

0 Responses to “Adevăr”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click


%d blogeri au apreciat asta: