Am inchis.
Dupa atatea luni in care nu am mai scris nimic, am decis sa o fac oficial. S-a cam terminat cu blogul, cu povestirile despre nimic.
Nu pentru ca am viata prea plictisitoare, din contra, am prea multe de facut, prea putin timp si acum dorm mai bine.
Nu sunt mai stabila, ar fii pacat, sunt probabil mai instabila, mai nesigura si mai derutata ca niciodata. La fel de multe ganduri, la fel de putine exteriorizari reale.
Mai stau uneori, in momentele de incertitudine a realitatii mele si mi se face dor de blog, dar nu mai pot sa scriu ca inainte, imi lipseste impresia de intimitate pe care mi-o oferea. Ma simt dezbracata de ganduri.
Cu toate astea, confesiunile absurde si indescifrabile ochiului liber imi lipsesc si imi vor lipsii.
Nu zic adio, dar zic un „la revedere” mai lung
sau poate..
Ma gandesc sa nu ramana ultimul post fara un ultim reply….
Sa stii ca eu am citit alea cateva posturi ale tale si una peste alta ai scos-o bine la capat cu blogul asta 🙂
E bine si ca ai incheiat cu „poate”, ca eu ma chinui de un an sa-l inchid pe al meu si nu-mi iese deloc.
Oricum nu-l sterge. N-o sa-ti vina sa crezi cand o sa te citesti, tu pe tine, peste o vreme…