Arhivă pentru Octombrie 2013

13
Oct
13

Amintire

Atâta timp a trecut, dorul de a scrie din nou m-a coplesit in seara asta. Pe un laptop roz, la o prietena acasa, intr-o noapte nedormită. Ea nici macar nu e aici. E plecată chiar in alt oraş. Ma simt ca acasă.

Ma simt noua, dar nu sunt. Am recitit 10 posturi din trecut, atat de sumbre dar atat de logice pentru mine. 

Mi-e atat de dor sa scriu. Mi-e atat de dor sa imi adun gandurile pe o pagina alba. 

Mintea mea nu s-a schimbat atat de mult. Cand am încetat să scriu, am crezut ca lucrurile se vor schimba, ca voi uita, ca ma voi schimba. Dar azi, in noaptea asta mult prea rece pentru octombrie, realizez cât nu m-am schimbat si cat de insetata de lucruri noi sunt. Dar atât de goală.

Am crezut că totul va fi altfel, că o să găsesc ceea ce caut, că o să mă găsesc pe mine şi atunci o să pot lua decizii drastice, că o să pot să schimb nopţile lungi, că o să dorm mai bine, că o să iubesc altfel. Dar a lovit, a lovit realitatea, care e mai drastică decât orice plan din imaginaţia mea.

Poate sunt doar mai pierdută ca niciodată pentru că am atins un un plafon de care nu reuşesc să trec şi în fiecare zi mă conving că lucrurile din exterior mă împiedică.

De ce toate astea? Pentru că nu mai e suficient să fiu stundetă la medicină, nu mai e suficient să am speranţa la stabilitate, pentru că îmi doresc schimbări pe care nu le pot realiza, pentru că toate lucrurile s-au transformat într-o luptă care nu face decât să mă obosească teribil. Pentru că sentimentele reale sunt din ce în ce mai puţine şi superficialitatea sentimentelor mele e atât de accentuată. 

Dar cu toate astea, am tăit fantezie şi realitate cum nu am crezut că pot percepe, cum nu am crezut că pot înţelege. 

Şi a fost superb. 

Poate ar trebui să scriu din nou.

 

 

 




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click