Archive for the 'Noutati' Category

22
Aug
12

Hei voi

Stiu, stiu, mi-am luat prea multa vacanta. Sper sa revin cat de curand mai des. Am fost asa absenta, de la tot si cu totul.

Momentan cred ca sunt dependenta de politica si foarte atenta la c se intampla in tarisoara noastra draga.

Am gasit asta http://romaniafiilibera.wordpress.com/ – nu cred ca puteam eu sa exprim mai bine de atat. Trebuie sa merg si eu la proteste, protestul de pe canapea deja ma face nesimtita. Sper ca nu voi fi singura.

O ultima parte de vacanta placuta si proteste multiple va doresc.

Anunțuri
04
Feb
12

După sesiune revii la realitate (ACTA)

Sesiunea s-a încheiat. Un semestru bunicel aş spune. Cu mici denivelări, dar nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată altfel. Am vacanţă o săptămână, o săptămână în care mă voi plânge de nisoare şi de frig şi probabil mă voi baricada parţial în casă cu activităţi precum seriale, filme şi am 3 cărţi pe care mi le-a propus în viitorul foarte apropiat. Voi face probabil drumul scurt până la Alex pentru nişte ore bune de „game session”, că doar nu o să lăsăm să se pună praful pe Playstation, zău.

Ca să nu fiu definitiv pasivă, la ce se mai întâmplă în jurul meu, acum ceva vreme, nu prea mare, mi-a fost adusă la cunoştinţa ACTA, nu o să intru în detalii prea mari, cei de la Creative Monkeys au făcut o treabă bună în a explica despre ce este vorba, mai bună decât aş face-o eu vreodată.

Nu ezitaţi să daţi play:

13
Noi
11

inTimiTA.TE

Ce week-end linistit. Chit ca trebuia sa nu fie.

Aseara am fost la primul vernisaj al prietenei mele Andra. Am baut vin, am schimba cateva vorbe, am fumat cateva tigari, am felicitat-o pe ea pentru realizare. Un eveniment reusit intr-o mansarda frumoasa din cadrul galeriei Art Yourself.Imi pare rau ca n-am luat si eu initiativa sa chem lumea sa vada proiectul ei,  inTimiTA.TE , o combinatie armonioasa intre fotgrafie si poezie.

O felicit inca o data, pentru ce a realizat pana acum, ai 19 ani si drumul e deja pavat, draga mea.

(http://www.modernism.ro/2011/11/12/intimitate-expozitie-de-fotografie-art-yourself-gallery/)

Poza cu artista:

14
Oct
11

Nu pricep

Spre exemplu nu pricep de ce nu merg diacriticele sau de ce postez o data la cateva luni.

Azi mi-e dor de blog. Azi vreau sa revin la el. Azi vreau sa revin la mine. Cred ca mi-am pierdut simturile intr-o mare albastra, undeva prin Bulgaria. Nu le declar nule, le aud cum urla din larg.

Nu pricep ce e cu mine. Nu pricep ce e cu criza de personalitate din ultima vreme.

Trag aer in piep, imi revin.

Bine v-am regasit. Bine m-am regasit.

20
Iun
11

N-am murit, ca să vezi

 

Hai să vedem pe liniuţe:

  • n-am mai scris de câteva luni, pentru că nu prea mi-a păsat, zău
  • facultatea e ok
  • nu prea mă distrez
  • vreau la mare, pe plajă, să beau o bere şi să uit că fac 22 de ani anul ăsta
  • mă simt ca la 15, arăt ca la 18
  • vreau să îmi promovez noul proiect (The Roads) care e misto, chit că e abia la început, asa că fiţi pe fază
  • mă uit pentru a 7-a oară la toate sezoanele din Friends şi nu mă plictisesc
  • O să fac practică de vară
  • am chef să mă distrez sănătos

v-am spus cât de tare vreau la mare?

Zilele trecute eram în autobuz şi l-am remarcat, era el, cel care mi-a fost prieten foarte bun la un punct. Era la fel. Eu eram total altfel, cumva vedeam prăpastia dintre noi care cândva nici nu banuiam că o să existe. Şi mă întreb daca aş şterge întâmplarea aia de atunci cu buretele, ar mai fi la fel? Sunt eu altă persoană sau doar aspectul meu e diferit? Mi-ar păsa la fel de mult? Am ajuns eu o ignorantă pentru că am găsit plăcere în societate, aspect fizic diferit, prietenii multiple cu oameni cu care nu ascult aceaşi muzică,  nu merg în aceleaşi locuri, nu avem aproepe nimic în comun din trecuturile noastre? Sau el e un ignorant pentru că a rămas în acelaşi punct?  Sau suntem amăndoi ignoranţi pentru că suntem atât de aroganţi încât nu putem să înţelege ambele variante? Mă obsedează gândurile aste de când am fost pentru alea 2 minute în acelaşi autobuz.

Cam atât. Ne vedem peste câteva luni, probabil.

06
Ian
11

Timpul trece, ea rămâne

Stăteam şi mă gândeam la vremurile de liceu, mă uitam la poze, chit că am rămas cu atât de puţine. Mi-am adus aminte de vremurile „negre”, când puteam fii usor confundată cu o sadică, lucrătoare la morga de plăcere. Nu aveam supărări de niciun fel, doar că îmi plăcea negrul şi îl foloseam in mod excesiv. Şi prin excesiv mă refer în totalitate. După vreun an aşa, am decis că e cazul să schimb ceva la mine, aşa că am adăugat un pic de culoare şi… m-am tuns, scurt, de la un păr până la mijloc, la baza urechii, lucru pe care un an şi jumătate mai tarziu l-am regretat până în ziua de azi. Eram cam aşa:

Bretonul, evident, era pe poziţie.

După în continuarea liceului, descoperind culoarea, am descoperit-o bine de tot şi cu asta un stil coniderat al naibii de ciudat pentru vremurile alea (asta acum 4-5 ani, totuşi):

După am rămas aşa o perioadă, asculatm muzică mişto, râdeam mult, mergeam la bere în Fire şi aveam discuţii luuungi, citeam carte după carte cu o poftă nebună, mă plimbam pe jos prin oraş fără un scop anume, eram ciudăţică pentru colegii mei de clasă pentru că mă încântau toate lucurile astea atât de mărunte, pentru că nu mă îmbracam la fel, chit că nu eram în niciun caz singura. Eram fericită în linistea mea.

După am terminat liceul. Parcă a fost brusc. Ştiam că se termină, dar nu mă aşteptam de fapt. Terminând nefiresc – roscată, eu fiind o brunetă convinsă. Mi-a fost dor de Scoala Centrală din prima zi. Şi chit că n-aş fii crezut, am rămas mândră că am fost Centalistă.

 

După m-am hotărât să fac o facultate care mă îngrozea, încă o mai face şi în ziua de azi câteodată:

Si de aici s-au schimat atât de multe, stilul meu de viaţă, plimbările s-au scurtat, o parte din cărţi au fost înlocuite cu tratate, ieşirile în oraş cu laboratoare, vestimentar vorbind s-au schimbat multe. Rochiile au devenit obsesii, obsesia pentru genţi a devenit de necontrolat, gasind proabil refulare în ele. Chiar şi multi gărgăuini din mintea mea au dispărut. Am început să mă maturizez într-un mod aproape brutal. Dar totul capăta sens…

Şi nu-mi pare rău deloc, n-are nici de ce. Fiecare perioadă a rămas în mine, fiecare m-a învăţat ceva, am făcut şi greşeli, am învăţat din ele. Tot ce ştiu e că am rămas aceeaşi tipă cerebrală, cu picioarele pe pământ, realistă (toate astea făcandu-mă să fiu uneori prea critică, poate), am rămas aceaşi tipă simpatică, mereu râzănd cu gura până la urechi, aceeaşi tipă ironică la nervi, aceeaţi bună ascultătoare. Acelaşi caracter.

Iar acum inchei, mă doare mâna asta ruptă, mă trezesc la 6:00.

03
Ian
11

an nou

A venit anul nou. Deci inclusiv un an nou pe blog. După mail-ul primit vine cam asa:

This blog was viewed about 10,000 times in 2010. That’s about 24 full 747s.

In 2010, you wrote 62 new posts, growing the total archive of this blog to 162 posts. You uploaded 69 pictures, taking up a total of 12mb. That’s about 1 pictures per week. The most popular post was Such a saint, but such a whore.

Cele mai populare post-uri sunt:

1.Such a saint, but such a whore

2.Urasc iarna

3.Când rămâi fără ţigări, faci atac de panică

5.Serie noua de substantive si adjective cu sens personal

Am fost la munte, m-am simtit bine. M-am odihnit. De Anul nou am arătat cam aşa:

Exact. Mi-am rupt măna. Mi-am maltratat procesul stiloid radial. Într-o frenezie de adrenalină, bineînteles. O lună jumate de ghips, o lună jumate lipsită de mâna dreaptă. Fix pe 31, aproximativ cu 2 ore 30 min înainte de poza asta. Sper să n-am un an atât de rău, totuşi.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click