Archive for the 'Cand am nervi' Category

14
Iun
12

Adevăr

A se citi ca o poveste pentru copii.

Ai capul gol şi plin de paie? Te crezi cult, deştept şi bun? Vrei să pari potent dar n-ai cu ce? Îţi alegi minore să nu se prindă? Toţi prietenii tăi o ştiu dar le este jenă să ţi-o zică? Visezi la muzici şi cai verzi pe pereţi?

Înseamnă că eşti ratangiul care şi-a permis prea multe. Ai mintea unui copil care crede că „să faci muzică din mouse” e un fel de talent. Scoală nu, muncă nu.Şi eşti nedezlipit de băieţii de la bloc. Toate gagicile te lasă că eşti incapabil să satisfaci o muscă, sau că eşti cât o muscă, nu mai ştiu exact, dar ideea e cam aceeaşi. Eşti din ce în ce mai frustrat. Adevărul e că şi eu aş fi în locul tău. Să nu fiu bun de nimic, să mi se spună că o am mică, să mă bârfească toţi prietenii şi după să cred că îmi sunt apropiaţi. Să ştiu că mă îndrept spre nicăieri şi că în câţiva ani probabil o să dau în cap pentru o pâine. Să ştiu că am fost părăsit de o femeie pe care o iubeam pentru că îi eram inferior, fizic, intelectual. Să am replici de agarici. Faci umbră pământului degeaba băiete.

Ştii ce e cel mai penibil? Să nu te vezi cu adevărat. Să fi un coate goale, viitoarea talpă a ţării dar să te crezi puternic. Asta te face mai redus decât îţi poţi imagina. Şi ştii cum te simţi tu în adâncul tău? Chit că n-ai recunoaşte-o? Să te gândeşti că de fiecare dată când deschizi gura ceilalţi din jurul tău văd cât eşti de redus.

O să faci mişto? O să te crezi mai deştept decât postul ăsta? O să încerci să o dai p-a cu „Coaie ce ce ratatăăă, ce atenţie îmi dăă! S-o crede vreo doamnă? Ce deşteaptă se crede ea mă”. Sau orice altă asemănare. Fiind atât de prost, eşti şi previzibil. Sau ar fi interesant să faci scandal cu băieţeii tăi de cartier. Sau o să faci pe indiferentul, dar amândoi ştim că nu e aşa. Şi mă repet, nu doar noi doi.

A da, că aici voiam să ajung, dacă ai impresia că empatizezi cu situaţiile altora, că eşti la fel, că înţelegi. Află că un involuat ca tine nu are cum să priceapă. Cât timp nu eşti tu în situaţia mea nu ar fi trebuit să îţi permiţi sau măcar pentru că am fost prieteni atâţia ani să mă fi întrebat ce s-a întâmplat cu mine. Noroc că cine trebuie să mă înteleagă a facut-o. Atâta vreme cât îmi stiu proprile mele greseli, mi le-am recunoscut, am luat o anume decizie ca să nu mai chinui pe cineva lângă mine, nu te privesc lucruile astea pe tine. Tu esti un nimeni care are foarte mult timp liber şi frustrare adunată şi ţ-ar fi si greu să înţelegi lucruri elementare. Dar dacă tot ţi-ai permis să mă judeci, m-am gândit că ar fi bine să-mi împărtăşesc şi eu părerea, măcar aşa de amuzament. Ca să îţi dau motiv să mă desconsideri, măcar.

Bine, pa.

UPDATE: În caz că te întrebai de unde ştiu, lumea e mică.

Anunțuri
15
Dec
11

Ce mă enervează în ultima vreme

Mi-am făcut aşa o listă interesantă despre tot ce mă calcă pe nervi în ultima vreme:

– Primul lucru, cel mai supărător în momentul ăsta, ar fi că sunt atât de răcită cum nu mi se întâmplă prea des. Nas, gât, tuse şi o stare atât de proastă că aproape mă consider depresivă. Ceea ce poate fi folosită drept scuză pentru cele ce urmează.

– Trezitul din timpul nopţii. Aveam înainte 2 variante, niciodată combinate, ori nu dormeam cu săptămânile, decât pentru supravieţuire, ori dormeam că orice om normal, fără întreruperi. Acum dorm normal cu câte 10 treziri pe noapte, scurte, dar fiecare cu altă idee, idei care se contrazic între ele.

– Sa fiu mama răniţilor. Nu neg, îmi face plăcere de cele mai multe ori, dar uneori obosesc

– Să mi se spună constant să mă las de fumat. Da, am înţeles, cel mai probabil o să mor sau o să dezvolt o boală cu complicaţii majore care va rezulta, în final, tot prin deces. Am înţeles, sunt conştientă. Nefumătorii trăiesc, inconştient, cu sentimentul nemuririi. E doar o plăcere. Sunt convinsă că fiecare din voi aveţi plăceri pe care poate eu nu le tolerez sau pe care poate nu le-aş înţelege dar nu vă pierd timpul cu o morală inutilă sau remarci imbeciloide.

– Să mi se spună că locuiesc departe. E adevărat că că nu fac 10 minute până la vreo destinaţie, dar nici nu fac mai mult de o oră. Pentru Bucureşti, timpul e rezonabil, spun eu. Nu mi-aş alege unul din cartiere de rahat, să locuiesc în ele, doar pentru că e aproape de şcoală, facultate, spital, loc de muncă, patiseria preferată, mi l-am ales pentru că e liniştit, curat, civilizat şi mai frumos decât toate celelalte.

– Să fiu tratată ca o fetiţă cu inima frântă. De curând mi s-a întâmplat, un eveniment nefericito-fericit şi am primit atitudinea aia „capul aplecat într-o parte, ochi blajini şi replică ‘eşti bine?’ „. Nu ştiu cu cine mă confundaţi, dar nu-mi place personajul, parol. Întâmplător, sunt mai greu de impresionat.

– Să fie comentat felul de a mă îmbrăca, în orice fel. Vrei să-mi faci un compliment? Mulţumesc, îl primesc întotdeauna cu mare plăcere. Vrei să critici ceva? Sigur, sunt deschisă şi la asta. Dar comentariile de genul: „De ce te-ai îmbrăcat aşa?”, „Ce reprezintă lucrul ăsta?” sau preferata mea „Ce stil e ăsta?”. Sunt întrebări/comentarii la care nu o să răspund niciodată pentru că nu există un răspuns real. Tot aici să zicem că includ şi „Ce muzica asculţi?” – Probabil nimic din ce asculţi tu.

Asta imi place:

http://www.youtube.com/watch?v=AgPYhz70b9I

Suficient pentru seara asta. Bine pa.

08
Dec
10

21

Azi am împlinit 21 de ani. Şi mi-am petrecut ziua cam asa:

În timp ce eu eram acasa şi o asteptam pe mama mea să se întoarca de la cumparaturi pentru mine, ma trezec fulgerator pe uşă cu ea ţipand la mine: „ia repede toţi banii din casă şi îmbracă-te că am găsit un bichon lovit de maşina”. Mi-am tras blugi pe mine şi paltoul, m-am încălţat cu niste balerini şi am fugit ca o disperată pe usă şi după mama care fugea la rândul ei cu o pătură în mână. La colţul strazii mele cărase mama din DN1 cainele, care se agitase cumplit şi o muşcase între timp de buză din cauza durerii şi fricii. Era un câine de 17 kg (asta am aflat ulterior şi faptul că era o de genul feminin şi că era o corcitura de maltese cu ceva). De la colţul srtăzii mele până la veterinarul cel mai apropiat faci cam 10-15 min pe jos. Am ajuns amândouă terminate acolo, abia respiram. Ni s-a spus că are hemoragie internă, soldul si picioarele făcute praf. Dacă nu are niciun organ rupt, poate mai are şanse de supravieţuire, dar ca momentan să îi facă niste calmante şi tratamen să incerce să îi opreasca hemoragia, în jur de 4 ore. Timp în care noi ne-am hotarât să îi gasim stapanii. Am pus afişe în tot Otopeniul, am întrebat lumea pe stradă, am lăsat vorba la toate magazinele, am verificat la cabinet de vreo 3 ori să vedem dacă e vreo ameliorare. Pe la ora 5 ne-au sunat să venim la cabinet. Era pe masă, cu perfuzii, sedată, cu un organ perforat, cu şanse de supravieţuire de 20% în caz că era tratată timp de 3-6 luni cu operaţii multipe, tije, placi, proteze, nu putea ieşii afara deloc, stat într-un loc, îngrijită non-stop plus un cost considerabil la ordinul zecilor de milioane (lei vechi) şi eventual să nu fie în contact cu alti câini (eu avand la rândul meu 2), într-un cuvand chinuita şi probabil să moara într-un final. Am decis, la recomandarea medicului, să o adormim. Am plătit tratament, eutanasie + incinerare şi aia a fost (stiaţi că pentru a eutanasia un animal costa pe putin 60 de lei şi ca să-i mai şi dai foc 100?) Nu ne-a sunat nimeni, ca şi stăpani în ore multe de la disparitia ei. Adica vreo 10 ore cel putin, ceea ce ne-a facut sa credem ca de fapt nu are nici măcar un stăpân.

Ca şi concluzie? Cred ca a fost cea mai nasoala zi de nastere din cele 21 ale mele. Bafta mea ca mai exista Alex care a fost alături de mine şi m-a făcut să mă simt mai bine măcar pe final de zi şi toti cei care n-au uitat (care chiar mi-au făcut surprize).

P.S. Incredibil cum trece lumea pe stradă pe lânga un caine accidentat sau cum nici măcar nu te ajută cu el când te văd că il cari până aproape rămâi fără suflare la rândul tău.

14
Feb
10

Te văd Suli, aici pe Pandora

Azi am văzut faimosul Avatar. Şi trebuie să recunosc sincer şi cu mâna pe inimă, că un film mai prost ca ăsta n-am mai văzut de multă vreme.

Dupa primele 10 minute mă gândeam serios să mă sinucid şi nu pentru a ajunge pe Pandora.

Pe scurt:

Un bărbat invalid, Jack Sully, Suli pentru mine,  care habar nu avea de el urma să facă treaba unui nene care se pregătea de 3 ani. Cei din jurul lui având grijă să îi reamintească la fiecare 30 de secunde că se află pe Pandora. Nu oricunde, chiar pe Pandora. Da, aici, acolo, pe Pandora.

Îl bagă într-un corp de giganto-pisică-ceva albastru şi îi dau drumul pe, evident, Pandora. Aici se întalneşte cu o giganto-pisică-ceva, de care se îndragosteste evident. Se suie pe el niste meduze sacre asta determinand-i pe toti giganto-picici-ceva albastri să îl învete absolut toate obiceiurile lor (ca să îi manipuleze să se mute în altă parte, că stăteau pe nişte pietre preţioase).

Învată el toate alea, cum să îsi bage coada-tentaculă în cai şi păsări ca să facă o conexiune cu ele. Şi-o şi trage cu giganto-pisica-ceva de care e îndrăgostit, tot prin coada-tentacula.

La final, după ce se hotărasc ăstia albi ai nostrii să îi radă, descoperă tribul de giganto-pisici-ceva-uri, cu stupoare că Suli i-a minţit. (Ei na?). Suli se dă totuşi de partea lor şi îi inving pe pămanteni cu suliţe pe păsări. Toate astea pe Pandora, timp de 3 ore.

Fin

Trebuie să recunosc sincer, că finalul nu îl ştiu prea bine dat fiind faptul că aproape m-a luat somnul.

Orice dialog e făcut de/ pentru retardati cu bale pe barbă.

Eu nu l-am văzut in cinema, ci acasă. Am considerat că un film bun trebuie să fie bun şi pe monitor, dacă tot e asa bun. E o tâmpenie fără margini. Chiar fără margini, e atât de prost că mai bine mă dădeau cu capul de o bordură 3 ore şi cred că aveam de căstigat mai multe.

Mi-e groază când mă gândesc la toată lumea aia care consideră ăsta un film bun.

18
Ian
10

Când mă simt incapabilă devin tristă

Ce blog tâmpit. Ce mod de refulare tâmpit. Ce tâmpită sunt. Azi sunt supărată pe mine cum n-am mai fost de multă vreme. Azi simt cum o să dezamăgesc tot ce e în jurul meu. Cum o să îi dezamăgesc pe toţi din jurul meu. Şi mai ales cum o să mă dezamăgesc pe mine. Când mă simt incapabiă devin tristă. Atât de tristă că nu pot să-mi mai inghit lacrimile in public. Îmi trebuie o mamă de bătaie să mă trezesc şi să devin un om matur cu responsabilitaţi. Concluzia e una şi simplă: sunt o imbeciă tristă.

31
Dec
09

Cum sa nu dormi de doua zile si sa n-ai pic de somn?

Simplu. Esti Kiru. Si eventual alti prieten de-ai ei. Pic de somn n-am. Nici macar vag. E aproape enervant cum imi pierd noptile fara sens.

V-am zis cat de des mi se insulta inteligenta in ultima vreme? E aproape intens. Urasc sa mi se insulte inteligenta. La fel cum urasc prostituatele. Ba nu, mai rau. Urasc sa mi se insulte inteligenta mai rau decat ii urasc pe barbatii care merg la prostituate. Sau cum urasc lasitatea. Urasc datul dupa visin. Urasc atunci cand trebuie sa ma dau eu dupa visin pentru ca o fac altii. Urasc sa fiu mintita si sa nu mi se spuna in fata ceva. Urasc asta la fel de mult cum urasc sa-mi pierd timpul de pomana. Mama ce nu-mi plac. Mai ales ca ma prind intodeauna si tac. De curuiozitate tac. Mama ce indignare pe mine in seara asta.

Dar revenind la cum nu dorm eu de 2 zile. Macar are cine sa imi tina companie intodeauna noaptea.

Sunt plictisita. Profund plictisita. Am un ceas langa mine, ticaie. Tic-tac-tic-tac. Sunt plictisita.

Later update: 05:12 – aaallleaaaah ahleaaa`haaaleaaah aaaaaleaaaahbealdka. Urla slujba musulmana. Ce-mi mai place. Sunt lesinata de fericire.

23
Dec
09

Pamflet 2

Sunt o fata de la tara, dau copy paste, ca mi-am luat calculator si imi place sa ma bag in seama cu forta. Am devenit obsedata de o fata de la oras si de prietenii ei cu blog, as deveni si de ceilalti, dar nu stiu de unde sa ii iau. Imi place sa ma dau mare ca scriu si sunt fericita ca taranii astia din jurul meu nu se prind ca eu copiez tot ce e pe blogul asta. Sunt curva de la 14 ani, daca legalizeaza astia prostitutia, imi fac si carte de munca. Sunt foarte fericita in ignoranta mea. Imi place la nebunie cand imi da atentie, ma simt importanta, ma leg si eu de ce am citit pe blog ca sa o atac, pacat ca sunt cam proasta si de fiecare data ma fac de rahat, dar nu-i nimic, mai incerc, macar ma fac remarcata.

Sunt indragostita de un cocalar de 8 luni, e pasionat de masini, are caciula cu Harmani si se uita in gol prin mine, dar eu il iubesc mult. Asa cum i-am iubit si pe toti ceilalti 124321 barbati din urma.

Imi mai place sa copiez poze si sa ma laud ca imi apartini, cu fata asta misto de la oras si prietenele ei, tot de la oras. As lua tot de la ea daca as putea. Pentru ca sunt incapabila sa ma fac remarcata altfel si sa fiu si eu bagata in seama. Ma dau mare ca am si citit aceleasi carti ca ea, ca sa par si eu culta.

Fac teatru, m-a bagat unu intr-o piesa odata si acum ma cred pasionata.  Stiu, le am cu mintitul.

Sunt un fel de maimutica, am chiar fata de gorila, capul patrat, mica si indesata. Am si niste colacei pe burtica dar lui iub` ii place, ca are pe ce pune mana. Se mai incurca in ei dar a invatat si cum sa iasa.

Imi mai place sa imi fac id-uri false, macar sa vorbesc un pic cu fata aia de care sunt pasionata, as face orice sa ma bage in seama. Si daca ma ignora, sufar, profund.

Ma cred feminina si de fapt pare ca ma imbrac din haine capatate, pentru copiii neajutorati. Dar aici la noi la tara nu sunt magazine de calitate. Mai vin la Bucuresti si imi mai cumpar cate o rochita, e nasoala, am dat pe ea 10 lei, din Europa, erau simpatici chinezii aia.

Cand mergeam in Brasov, ma imbatam pana cadeam sub mese, cunosteam niste baieti si plecam cu ei. Sa ma invete sa fiu femeie. Stateam in baruri tot timpul si ma combinam cu cine puteam si apucam, toti ma stiu acolo ca asa sunt,  de fapt eram, ca acum sunt cu iub` asta si ne iubim. Sunt chiar fata de casa.

*Acesta este un pamflet, orice legatura cu un personaj real, nu este deloc intamplatoare.

Hai ca te-am bagat in seama, nu de alta, dar am zis sa iti fac asa un cadou de Craciun, pentru eforturile depuse azi dimineata.

Si hai sa iti si raspund la pamfletul ala de doi lei:

–         Faza cu muncitorii mi s-a parut dezgustatoare si d-aia am pus-o pe blog, dar tu n-ai auzit de sarcasm.

–         Prietenii nu m-au lasat balta, daca esti o incapabila care imi citeste blogul si nu pricepe la ce ma refer, du-te si mananca o ciorba.

–         De suportat ma suporta lumea asa, chiar sunt simpatica atunci cand am chef.

–         Nu ma imbrac deloc ca un baiat, ba chiar sunt mai feminina decat ai vrea tu sa fi vreodata in viata asta.

–         N-am alergie deloc la provinciali, am alergie la taranci proaste ca tine.

–         Nu leg prietenii mari pe net, ca tine, chiar si tie ti-am dat jet. Sau ai uitat ca in viata reala nu ne-am vazut niciodata si tu te legi de existenta mea?

–         Da sunt studenta, sunt mandra, pentru ca muncesc ca sa fiu acolo.

–         Beau cafea si nu dorm pentru ca asa am eu chef.

–         Imi place sa mai beau vodka uneori, pentru ca e un mod de relaxare ipocrita mica. Nu am cazut in viata mea pe jos de la bautura si cred ca m-am ametit mai tare de 3 ori maximum in 20 de ani.

–         Ma indragostesc incredibil de greu de cineva. Spre deloc.

–         Sunt slaba da. Am picioare subtiri, talie de viespe si forme misto. Te deranjeaza pe tine asta in mod deosebit?

–         Am 1,60 daca mori de curiozitate cat am in inaltime.

–         Plec in tari calde pentru ca am ocazia, o sa plec de tot intr-o zi ca sa scap de tara asta plina de ratati ca tine.

Hai sa ai un an nou fericit, impliniri si vise frumoase cu mine. Te-am pupat.

Later edit: Nu voi da accept la comentariul tau pentru ca o persoana care are nesimtirea si tupeul sa ma faca pe mine analfabeta n-a auzit de cratima si ca nu se pune virgula intre subiect si predicat.. A si paupuse, vrei lauda de haine? Cred ca nu stii cu cine stai de vorba. Cantitatea pe care mi-ai spus-o tu mi-am luat-o eu in ultimele 4 zile. Asa ca scuteste-ma. Si poti sa ai si 7 dulapuri, daca sunt toate de prost gust le ai degeaba. Iubit ca al tau nu-mi doresc, pentru ca e naspa, teatru am facut si eu, am ales sa fac altceva, si m-am luat de asta pentru ca te consider incapabila, iar ce ai facut tu prin Brasov le stiu ori, culmea, de la tine, ori din surse prea sigure. Sa nu-ti aduc aminte ca Flo te-a cunoscut intr-un bar si ati fost impreuna pentru ca erai tot timpul acolo cand se ducea. Asa ca mai bine taci. Iar daca iti vezi de treaba ta, crede-ma ca nu ma voi baga cu tine in seama niciodata. Si oricum probabil te voi ignora cat de curand. Asa ca ar fi o idee sa profiti de momentele astea cand inca iti mai dau atentie.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click