Posts Tagged ‘dor

06
sept.
10

Se termină vara şi nu încă

Afară sunt 17 °C şi e abia 6 septembrie. Peste nici o lună vor fii 12 °C. Începe scoala. Începe stresul. Începe datul cu capul de pereţii facultăţii. Începe trezitul foarte devreme dimineaţa. Încep emoţiile. Începe frigul. Se termină vara.

Măcar ştiu că o să îmi ocup timpul mai constructiv, o să am iar viaţa aia activă, o să înceapă iar umblatul fără oprire, cafeaua în exces fără să mă gândesc la tensiunea mea.

Ştiu că o să simt lipsa numitor persoane din perioada asta.

Vacanţa asta? Am fost la mare, m-am făcut roşcată, am făcut nopti albe, am râs, am lenevit, m-am uitat la filme, mi-a născut pisica 3 pui frumoşi, m-am apropiat de anumite persoane şi am dezvoltat prietenii noi, am aflat lucruri inimaginabile.

De ce nu s-a terminat încă vacanţa asta?

Pentru că  o să mai fac o noapte alba pentru inaugurarea noului an şi cireasa de pe tort e ca o să merg la concertul Guns n Roses.

Un sfârşit de vacanţă frumos vă doresc.

Reclame
27
apr.
10

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

03:45. Aş vrea să fii aici, acum. Să te iubesc acum. 03:46.


„Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.”


Şi acum.

„Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.”

03:49


07
mart.
10

00:00

Punctul 0. La ce? Habar n-am.

Stiu că mi-e dor de mare. Să stau pe nisip şi să nu mă mai satur de ea. Aş sta şi m-aş uita ore în şir la ea. I-aş zâmbii. Mi-ar sâmbii şi ea înapoi. Oricât mi-aş imagina că sunt acum în faţa ei. Nu se compară cu prezenţa ei. Cu valurile. Cu sunetul. Cu mirosul ei.

Chiar vreau să am o bere în mână şi o plajă sub capac.

Eu sunt marea. Marea e ca mine. E clară, rece si sarată.

O aud noaptea. Aud cum urla. II aud algele şi meduzele cum înoata.

E vie şi are suflet.

00:14

29
ian.
10

Pe această cale…

Am asa o chestiune pe blog unde văd de prin ce ţări mi se vizitează blogul. Azi remarcând cu stupoare că printre ţările fruntaşe se află Kuwaitul. Asta insemnând doar un lucru: dragii mei părinti imi vizitează regulat locul meu de vărsare a frustrărilor, interioare, exterioare, ficţionale.

Ce noroc am în viaţa ca am părinti misto şi nu ascund mai nimic de ei. Ce noroc au ei în viaţa că şi-au crescut singurul lor copil bine. Care în afară ca fumează şi bate mult campii nu crează probleme.  Care îşi vede de facultate şi se luptă cum poate cu delăsarea.

Şi acum serios vorbind. Abia astept să veniţi acasă. Pentru că mi-e dor să fac misto cu tata şi să ne uităm pe Discovery la toate tâmpenile de emisiuni posibile şi imposibile şi să le comentăm. Mi-e dor de mama care îmi dă pumni în cap constant şi imi aduce aminte de lucrurile cu adevărat importante. Şi am un chef nebun să-mi recapăt libertatea si dezinvoltura pe care le am când sunteţi voi aici.

Număr zilele pâna pe 7 mai.

(Da, îmi iubesc parinţii exagerat de mult şi sunt singurele persoane de care sunt cu adevărat dependenta 100% şi tot ce fac în viaţa fac pentru ei )

29
dec.
09

Mi-e dor

Am un moment tampit de nostalgie. Atat de tampit ca ma enerveaza. Mi-e dor de multe lucruri. De mult prea multe.

Mi-e dor de Marea Neagra si de plaja de la noi. De mirosul ei sarat.
Mi-e dor de Bucuresti, sunt indragostita iremediabil de el chiar daca il injur tot timpul.
Mi-e dor de 783 cu tot cu intarzierile lui.
Mi-e dor de iarna in decembrie.
Mi-e dor de zilele petrecute la Chami intr-o prosteala continua.
Mi-e dor de faculate.
Mi-e dor de liceu.
Mi-e dor dor de berea de acasa. De vodka de acasa. De Fire.
Mi-e dor de camera mea nesuferita.
Mi-e dor sa de prietenii mei la care tin prea mult ca sa nu imi petrec sarbatorile cu ei.
Mi-e dor de Alex.
Mi-e dor pana si de Istode sau Harso. Aprope, doar aproape, si de Tanasi.
Mi-e dor sa o ard prin Zara cu Arina. De Gugu cu somnul ei vesnic. De Beatrice si accentul ei. Sa o ardem „maximal” cu Ilie.
Simt nevoia sa merg pe strada singura. Simt nevoia sa pot sa plec cand vreau de acasa si sa ies. Lipsa asta de independenta cu iesitul din casa ma scoate din minti.
Vreau sa vad lume pe strada.
Vreau sa ma plimb aiurea.
Vreau sesiune.
Vreau tensiune.
Vreau sa plang ca am griji.
Sunt dependenta de stres. Aici nu-l am.
Ma simt inactiva. Vreau activitate.
Vreau galagie. Vreau mahala.
Vreau sa aud vorbindu-se in romaneste.
Vreau lucrurile pe care le injur zilnic.
05
dec.
09

Azuga

Intamplator (sau nu ) sunt la Azuga, locul unde am copilarit, unde mi-am petrecut vacantele, unde am facut cele mai mari prostii din viata mea, unde m-am maturizat, unde am crescut.

Sunt de vreo 7 ore aici si sunt plictitisita de moarte. Chiar daca am umblat. Oras mai ostil decat asta parca n-am vazut in viata mea, mi-e dor de Bucuresti mai tare ca niciodata. Zici ca sunt plecata de 3 ani si stau intr-o grota. Fix asta e sentimentul. Totul mi-e atat de strain.

Ma salveaza amintirile placute, pacat ca sunt date la o parte de cele mai putin placute, spre deloc.

Oamenii? Nu imi exprim parerea, fiind prea snoaba. Si daca mi-as exprima-o, m-ar referii la un anumit tip de oameni si atunci chiar n-ar fi pacut. Norocul e ca o am pe draga mea prietena din copilarie, care salveaza si momentul asta.

O sa ies in noaptea asta. Pentru ca totusi asta e o seara speciala, prea speciala spre nefericirea mea. Trag aer in piept, zambesc frumos si stau dreapta.

Sa inceapa spectacolul!

Later update(03:48 a.m.): Am mentionat cat urasc orasul asta?
Vreau sa cam plec in secunda asta de aici, dar nu pot pentru ca am tren abea la 13: si ceva. Vreau sa nu mai calc aici vreo 3 ani si cand vin sa nu ma recunoasca nimeni. Cunosc prea multa lume aici, cunosc prea bine orasul asta nenorocit, cunosc prea multe lucruri si ma scarbesc. Urasc numai ideea in sine ca am facut parte din el. Imi vine sa vars. Vreau sa reusec sa adorm repede.Vreau acasa.
22
oct.
09

Sarcasm la miezul noptii

sunrise_by_PrettyInPunk24

E trecut de 00:00, e chiar 01:03. Urmeaza iar o noapte fara somn. Chiar am probleme cu somnul, nu?

Cel mai dor imi e de mare. Dor. Atat de dor ca ii simt mirosul. Mirosul ala salciu. Cat de dor imi e de mare. Crezi ca e frig la mare? Eu nu cred. Marea ma incalzeste, indiferent de meteo.

Am o melodie in cap de vreo cateva zile. Ma binedispune intr-un mare fel. „Rest assured that when I start to make you nervous and I’m going to extremes, tomorrow I will change and today won’t mean a thing”.

Incredibil cum se muleaza versurile astea pe starea mea actuala de spirit.

Dar cel mai dor imi e de mare. Inchid ochii si aud valuri, bate vantul, e racoare, miroase sarat, stau pe nisip, beau o cafea in termosul meu si fumez o tigara.

In ciuda insomniei usoare si „bucuria” gandului ca ma trezesc peste 5 ore, ma simt linistita. Nu ma intereseaza ca maine o sa fiu obosita. Cred ca imi iau tocuri iar, sa am de ce sa ma plang toata ziua.

„You know you wouldn’t want it any other way”

V-am mai zis ca mi-e dor de mare?

 

*Poza ii apartine Andrei



Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click

Reclame