Posts Tagged ‘facultate

22
Iun
12

Nou și vechi

Hai Bună Dimineața.

După ce am dormit așa de bine, nimic nu-mi poate strica ziua. Următoarele scrise sunt așa să nu las spațiul gol și să sărbătoresc toate cele 4 nopți dormite aproape ca un om normal.

Descopăr lucruri noi:

-Linux e mult mai mișto decât Windows
-Nu poți să scapi de semiologie chirurgicală nici în vacanță
-Sâmbăta în Kulturhaus, atmosfera e mai bună la subsol
-Festivalul berii nu mai e ce-a fost
-E prea cald afară pentru luna iunie
-Pokerul face prea mult parte din viața mea
-Sunt fana nr. 1 a laptelui cu fistic și nucă de cocos
-Sunt oficial colecționar de pahare și căni
-Ceaiul verde e mai bun decât cafeaua
 

Și acum ce vreau vreau vreau:

-Vreau la mare.
-Vreau să nu mă gândesc la nimic o săptămână
-Vreau anul IV de facultate
-Vreau o seară cu Arina și Andrei – care să facă glume cu Irinel și Botezatu.
-Vreau un serial bun pe care nu l-am văzut deja
-Vreau  să văd o comedie care să fie cu adevărat bună
-Vreau să nu mai existe țânțari

Punct

Anunțuri
10
Ian
12

.

Ştiu, ştiu, am promis că vin cu un post interesant la începutul anului, dar dacă cineva a fost atent vreodată pe blog, era de aştept să nu fac aşa ceva atât de curând.

Ar trebui să fiu ocupată cu sesiunea care teoretic începe peste o săptămână, dar practic a început deja. Evident că nu fac nimic, îmi petrec timpul pe 9gag sau uitându-mă la vreun serial. Poate nu în totalitate, dar în mare parte.

Voi intra în panică, mai repede decât curând.

Ce e frumos în ultima vreme, lăsând de-o parte lenea care m-a doborât, e faptul că am toate instinctele la locul lor, în mare parte sunt eu, cea din totdeauna, pe de-o parte sunt mai calmă. E frumos să te detaşezi. Pentru o perioadă, cam măricică pentru gustul meu, mă cam pierdusem în spaţiu, ajungând acum să nu înţeleg de ce am reacţionat aşa. Mai ales că motivele erau fabuloase, o ştiam atunci dar probabil mi-a plăcut să mă complic singură. Am aşa un obicei când mi se pare că totul merge bine, să găsesc primul motiv care îmi iese în cale, să mă leg de el, să îmi fac viaţa mai grea, să dau din coate mai tare ca o babă în autobuz pe timp de vară, să îmi pun enşpe mii de întrebări la care vreau să îmi răspund singură, dar nu reuşesc niciodată. După toată echilibristica asta, să îmi revin brusc, să mă scutur de praf, să mă uit în spate şi să mă întreb „de ce?”. De ce reacţionez aşa când în final ştiu că o să îmi întorc spatele la orice am gândit în perioada asta nebună şi o să vreau să fiu din nou la locul meu cu temperatura moderată?

Cred că răspunsul are tot o întrebare: Dacă nimeni nu-mi complică viaţa, de ce să stau degeaba, nu?

20
Iun
11

N-am murit, ca să vezi

 

Hai să vedem pe liniuţe:

  • n-am mai scris de câteva luni, pentru că nu prea mi-a păsat, zău
  • facultatea e ok
  • nu prea mă distrez
  • vreau la mare, pe plajă, să beau o bere şi să uit că fac 22 de ani anul ăsta
  • mă simt ca la 15, arăt ca la 18
  • vreau să îmi promovez noul proiect (The Roads) care e misto, chit că e abia la început, asa că fiţi pe fază
  • mă uit pentru a 7-a oară la toate sezoanele din Friends şi nu mă plictisesc
  • O să fac practică de vară
  • am chef să mă distrez sănătos

v-am spus cât de tare vreau la mare?

Zilele trecute eram în autobuz şi l-am remarcat, era el, cel care mi-a fost prieten foarte bun la un punct. Era la fel. Eu eram total altfel, cumva vedeam prăpastia dintre noi care cândva nici nu banuiam că o să existe. Şi mă întreb daca aş şterge întâmplarea aia de atunci cu buretele, ar mai fi la fel? Sunt eu altă persoană sau doar aspectul meu e diferit? Mi-ar păsa la fel de mult? Am ajuns eu o ignorantă pentru că am găsit plăcere în societate, aspect fizic diferit, prietenii multiple cu oameni cu care nu ascult aceaşi muzică,  nu merg în aceleaşi locuri, nu avem aproepe nimic în comun din trecuturile noastre? Sau el e un ignorant pentru că a rămas în acelaşi punct?  Sau suntem amăndoi ignoranţi pentru că suntem atât de aroganţi încât nu putem să înţelege ambele variante? Mă obsedează gândurile aste de când am fost pentru alea 2 minute în acelaşi autobuz.

Cam atât. Ne vedem peste câteva luni, probabil.

01
Oct
10

Confused…

…abused
I’ve overused my walking shoes

O zi care se anunţa frumoasă, care a continuat bine s-a transformat în cea mai depresivă zi din ultimele 6 luni.
Sunt confuză şi tristă.
Vreau un ciorchine de struguri, ceai de portocale, ciocolată şi o carte bună.
Vreau să stau în pat în timpul ăsta. Şi o să mă ridic doar pentru cineva anume care chiar are nevoie de mine în perioada asta.
Vreau să fac o detoxifiere a imaginaţiei mele.
Urmează o săptămână de cosmar continuu. O săptămână tristă. O săptămână derutantă.

Luni încep facultatea. Cursuri lungi, trezit de dimineaţă, mâncat pe bucăţi, lp-uri de anato şi mai lungi, formol.

15
Ian
10

Cafea, ţigari si fiziologie

Combinaţia perfectă fără cartea potrivită. Volumul sangvin, volum plasmatic, volum globular, RISA, albastru Evens, proprietăţiile sângelui, etc. Extrem de plictisitor. Şi enorm de învăţat într-un timp mult prea scurt. Am citit ceva si nu cred ca s-a legat nimic de mine. Mi-e frică să mă gândesc la ce am citit, pentru ca nu vreau să constat că n-am reţinut nimic.

Am mâncat tot ce am prins comestibil prin casă. Stresul mă îndeamnă să manânc absolut continuu. Bine că nu pun nimic, ba chiar din contră, tot din cauza stresului. Evident că sufăr de somn, foame, sete, frig, cald, lene, chef de cafele si ţigări, dorinţă arzătoare să ies din casă, vorbit la telefon. Toate la un loc şi mai rău ca niciodată. Evident că tot timpul găsesc ceva de facut în afară de citit la fizio. Cum ar fi să scriu pe blog, spre exemplu.

Stau şi îmi pun întrebarea cum o să reţin tot ce am pentru sesiunea asta. Probabil o să pic la toate, o să mă las de facultate şi o să mă fac musafir sau florăreasă, că tot îmi doream când eram mică

Mă aşteaptă vâscozitatea. O văd cum imi face cu ochiul de pe cartea pe care acum o ţin pe genunchi, o văd cum rânjeşte la mine şi imi dă de înţeles că nu o să dorm la noapte. Atât ea cât şi presiunea osmotică, hematocritul sau leucocitele.

Aş mai bea o cafea sau şapte.

19
Oct
09

Program de uzina

„Aveti program ca la uzina”, spune profu’ meu de anatomie.

Dupa 12 ore de biofizica, biochimie, anatomie, fiziologie simti cum nu poti sa-ti mai tarasti corpul pana la statia de metrou. Si e firg. Cred ca am mai mentionat cat detest frigul. Si sunt iritata de tot ce e in jurul meu. Si imi vine sa injur la fiecare minut. Nimic nu e sadisfacator. Totul mi se pare fals si fara sens. Imi vine sa imi ridic o spranceana si sa nu iau nimic in serios.

Sunt extrem de obosita, asta e un motiv mai mult decat relevant, cred. Cele 5 ore dormite in fiecare noapte nu pot acoperi cele 15 ore departe de casa. Cel putin nu momentan.

Vraaaau. Ordine. Liniste. Zambete. Stabilitate. Mobilizare.

Acum am doar indiferenta si dezordine.

Nu e bine.

01
Oct
09

Prima zi

– Uita-te in spate, stanga.

– Soc!

– Buna.. Diana, imi pare bine..

 – B-b-buna …

 

[“Imi place privirea ta cand te uiti la mine”]



Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click