Posts Tagged ‘sesiune

04
feb.
12

După sesiune revii la realitate (ACTA)

Sesiunea s-a încheiat. Un semestru bunicel aş spune. Cu mici denivelări, dar nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată altfel. Am vacanţă o săptămână, o săptămână în care mă voi plânge de nisoare şi de frig şi probabil mă voi baricada parţial în casă cu activităţi precum seriale, filme şi am 3 cărţi pe care mi le-a propus în viitorul foarte apropiat. Voi face probabil drumul scurt până la Alex pentru nişte ore bune de „game session”, că doar nu o să lăsăm să se pună praful pe Playstation, zău.

Ca să nu fiu definitiv pasivă, la ce se mai întâmplă în jurul meu, acum ceva vreme, nu prea mare, mi-a fost adusă la cunoştinţa ACTA, nu o să intru în detalii prea mari, cei de la Creative Monkeys au făcut o treabă bună în a explica despre ce este vorba, mai bună decât aş face-o eu vreodată.

Nu ezitaţi să daţi play:

Reclame
10
ian.
12

.

Ştiu, ştiu, am promis că vin cu un post interesant la începutul anului, dar dacă cineva a fost atent vreodată pe blog, era de aştept să nu fac aşa ceva atât de curând.

Ar trebui să fiu ocupată cu sesiunea care teoretic începe peste o săptămână, dar practic a început deja. Evident că nu fac nimic, îmi petrec timpul pe 9gag sau uitându-mă la vreun serial. Poate nu în totalitate, dar în mare parte.

Voi intra în panică, mai repede decât curând.

Ce e frumos în ultima vreme, lăsând de-o parte lenea care m-a doborât, e faptul că am toate instinctele la locul lor, în mare parte sunt eu, cea din totdeauna, pe de-o parte sunt mai calmă. E frumos să te detaşezi. Pentru o perioadă, cam măricică pentru gustul meu, mă cam pierdusem în spaţiu, ajungând acum să nu înţeleg de ce am reacţionat aşa. Mai ales că motivele erau fabuloase, o ştiam atunci dar probabil mi-a plăcut să mă complic singură. Am aşa un obicei când mi se pare că totul merge bine, să găsesc primul motiv care îmi iese în cale, să mă leg de el, să îmi fac viaţa mai grea, să dau din coate mai tare ca o babă în autobuz pe timp de vară, să îmi pun enşpe mii de întrebări la care vreau să îmi răspund singură, dar nu reuşesc niciodată. După toată echilibristica asta, să îmi revin brusc, să mă scutur de praf, să mă uit în spate şi să mă întreb „de ce?”. De ce reacţionez aşa când în final ştiu că o să îmi întorc spatele la orice am gândit în perioada asta nebună şi o să vreau să fiu din nou la locul meu cu temperatura moderată?

Cred că răspunsul are tot o întrebare: Dacă nimeni nu-mi complică viaţa, de ce să stau degeaba, nu?

11
iun.
10

Post cu nr. 148

Sunt în sesiune. Chiar în mijlocul ei. Abia astept să se termine şi să iau drumul mării.

N-am timp să mă preocup de prea multe lucruri. Cu atât mai putin să ofer atenţie suplimentară câtorva lucruri care nu îmi captează atenţia deloc prin nimicuri prostesti.

22
ian.
10

„Îmi vine sa mă omor”

E o vorbă nouă, acum scoasă de o saptamană.

Mă simt de parcă aş fi în sesiune de mai bine de doi ani. Sunt complet nedormită. Mă rog, nu complet, dar pot să mă laud cu 15 ore de somn din ultimele 120. Şi culmea, am dubii şi pe alea. N-am apucat să-mi dau toate examenele practice încă, se prelungesc până săptămâna viitoare. Pentru mâine am 14 planşe de embrio de învăţat şi nici măcar nu m-am apucat. Pentru că am fost chemată degeaba să-mi dau examenul practic la biofizică. Complet degeaba. Dupa două ore de stat pe jos pe hol, cu referate, caiete, cărţi şi alte minunăţii ni s-a spus să vedem a doua zi. Nici nu l-am dat şi am pierdut 5 ore de învătat.

De precizat că teoretic sesiunea pentru mine nu a început. Luni e primul examen, anato, la care n-am nici cea mai mică sansa.

Sufăr rău. Sufăr extrem de rău.

Şi parcă n-ar fi suficient că sunt mai stresată ca niciodată, azi in drum spre facultate, in 783, am avut două optiuni să stau jos să-mi mai citesc ceva înainte să ajung la facultate. 1. Langă 2 femei mai tuciurii, cu doi puratei sau 2. un nene care dormea. L-am ales pe nene. Păcat ca după 3 minute am constatat că duhnea a alcool rafinat într-un mod aproape fabulos.

Mă simt obosită şi visez la dormit aproape continuu.

Nu mă omor eu dar cu siguranţă sesinea asta o să mă omoare.

In concluzie: e 22:45.

15
ian.
10

Cafea, ţigari si fiziologie

Combinaţia perfectă fără cartea potrivită. Volumul sangvin, volum plasmatic, volum globular, RISA, albastru Evens, proprietăţiile sângelui, etc. Extrem de plictisitor. Şi enorm de învăţat într-un timp mult prea scurt. Am citit ceva si nu cred ca s-a legat nimic de mine. Mi-e frică să mă gândesc la ce am citit, pentru ca nu vreau să constat că n-am reţinut nimic.

Am mâncat tot ce am prins comestibil prin casă. Stresul mă îndeamnă să manânc absolut continuu. Bine că nu pun nimic, ba chiar din contră, tot din cauza stresului. Evident că sufăr de somn, foame, sete, frig, cald, lene, chef de cafele si ţigări, dorinţă arzătoare să ies din casă, vorbit la telefon. Toate la un loc şi mai rău ca niciodată. Evident că tot timpul găsesc ceva de facut în afară de citit la fizio. Cum ar fi să scriu pe blog, spre exemplu.

Stau şi îmi pun întrebarea cum o să reţin tot ce am pentru sesiunea asta. Probabil o să pic la toate, o să mă las de facultate şi o să mă fac musafir sau florăreasă, că tot îmi doream când eram mică

Mă aşteaptă vâscozitatea. O văd cum imi face cu ochiul de pe cartea pe care acum o ţin pe genunchi, o văd cum rânjeşte la mine şi imi dă de înţeles că nu o să dorm la noapte. Atât ea cât şi presiunea osmotică, hematocritul sau leucocitele.

Aş mai bea o cafea sau şapte.

12
ian.
10

Am dat startul

De azi dau startul la învăţat pentru sesiune. Aşa cum dau şi startul la diacritice. Dacă mai mănânc aşa un pic câte un ă.î.ş. imi pare rău. Până mă obişnuiesc. Cum ziceam, de azi e startul la sesiune. Prima sesiune din viaţa mea, de care sunt mai mult decăt speriată. Treaba e destul de nasoală. Săptămâna următoare e aia de practice, după, daca trec de practice, sunt examenele mari. Primul fiind chiar ăla de anato. Startul incepe cu 12 referate la biofizică, pentru examenul practic. 12 referate care trebuiesc invăţate, adica 12 aparate dubioase pe care le-am făcut in timpul semestrului. E de biofizică, deci e naşpa situaţia. Simt deja cum imi pierd coerenta. Pe lângă asta mai am de invaţat până luni o carte de fiziologie, care Slavă Domnului pare interesantă.

Adio viaţa socială, adio speranţă de a dormi pentru următoarea lună.




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 9 urmăritori

The Roads are coming your way! Click

Reclame